Yog Ashis

Viața din Bangladesh seamănă cu actul doi din „Așteptându-l pe Godot”. Viața, dar mai ales lucrul. Se mai întâmplă să vină câte un val de activitate febrilă, dar valul pleacă și trebuie să le ia-i de la început. Nu din punctul în care te-ai oprit, ci de la zero. Să aștepți până când se ivește o ferestruică pe agenda beneficiarilor, să-i convingi (a câta oară) că activitatea planificată (și agreată de nenumărate ori) e chiar importantă din punct de vedere al rezultatului scontat, să navighezi în apele tulburi ale logisticii bengaleze, să speri că, printr-o minune, toate astea se vor întâmpla înainte ca să se încheie misiunea. Ah, nu vine azi. Și atunci când vine? Poate mâine. Poate poimâine. Inshallah.