Iubirea, momentul care repară trecutul şi cucereşte viitorul

Nimeni nu este fără de greşeală, căci exisă în noi „ceva”, care ne „plimbă” pe valurile vieţii, când încolo, când încoace. Omul contemporan suferă, pătimeşte, trăieşte o stare de victimă, dar totodată involuntar sau nu, face şi pe cei din jur victime ale stărilor sale. Conflictele, stresul, stările confuze nu se limpezesc decât atunci când fiinţa noastră suflă spre Hristos, când facem curăţenie în ceea ce suntem noi în adâncuri şi scoaem tot răul din labirintul firii noastre.Baza sufletului omului, atât din punct de vedere psihologic cât şi duhovnicesc, este iubirea, iubirea întru Hristos. Căci în Hristos suntem creştini, în Hristos devenim oameni şi în Hristos ne unim toţi oamenii cu Dumnezeu. Orice om de pe pământ are o picătură de har, în care se observă, câtuşi de puţin, prezenţa lui Dumnezeu. Prin iubire ne poziţinăm corect faţă de ceilalţi. Iubirea este cea care protejează pe om de cursele vrăjmaşului.