SĂ FIM SARE
Fie drumul cât de greu, fie lupta cât de mare, DOMNUL ne-a chemat să fim, în această lume, sare. DUMNEZEUL nostru veşnic, DUMNEZEUL îndurării, Ne-a zis: „Arătaţi la oameni pocăinţa, gustul sării!” Pocăinţă, fapte sfinte, o viaţă fără pată, Chiar şi vorba să ne fie de Cuvântul sfânt sărată. Să fim în bucate sare, să dăm gustul bun mâncării, Să găsească cei ce caută masa binecuvântării. Să purtăm în noi tăria şi puterea conservării, Ca şi sarea din oceane şi din adâncimea mării. Câte calităţi subtile le găseşti ascunse-n sare Ape, diferite ape, la izvoare balneare. Chiar şi grâul şi verdeaţa, tot ce prinde rădăcină, Fără săruri minerale n-ar mai fi nici o grădină. DUMNEZEUL, Creatorul, n-a uitat să pună sare, Căci pământul nu-i cum credeţi, doar o oarbă întâmplare. Ce-ar fi fost cu-atâtea ape din adâncurile mării? Ar fi dispărut toţi peştii fără forţa conservării. Dar cu toate-acestea, uite ce bizare catapulci În această saramură stau şi umblă peştii dulci. Ce uzină siderală, ce lucrare minunată! Apă dulce poartă norii, care-a fost în mări sărată. Sarea oarecum e moartă fără muguri, rădăcini, Dar şi viaţa fără sare vestejeşte în grădini. Vorbele acestea multe nu e jocul de cuvinte, Ci dovada că există un Stăpân, un Sfânt Părinte. Unul care guvernează peste legile naturii, Binecuvântând pe oameni cu poruncile Scripturii. Binecuvântând planeta cu nuanţe cristaline, Cu sidefuri, diamante, şi cu flori frumoase, fine. Şi cu pâine şi cu sare, cu salutul strămoşesc, Daruri binecuvântate pentru neamul omenesc. Din aceeaşi plămădeală, din aceeaşi vatră sacră, Creşte portocala dulce, iar lămâia foarte acră. Câte gusturi diferite se înalţă din noroi! Vitamine îndulcite şi sărate pentru noi. Ce uzină colosală, ce laborator ciudat! Oaia paşte iarbă verde, laptele e alb, curat. Animale vegetale, chiar şi omul imoral, Toate s-au născut din zona şi din regnul mineral. …Sursa
2016-07-23 06:02:58