I

Nu se mai născu nici un prunc în sat de 19 ani. Bătrînii spuneau că după ce a trecut șatra ceia de țigani Prutul nu s-a mai auzit scîncet de prunc, muierile își șopteau de peste garduri că e precis ceva legat de nevasta cea tînără a parohului satului, care umbla cu capul neacoperit și buzele vopsite în zi de sărbătoare, care precis că-i vrăjitoare și a dres ceva, bărbații strîngeau din umeri și își tot duceau pe la doctori soțiile. Dar nimeni nu știa nici de ce, nici cum să dezlege blestemul,  și îmbătrînea satul, încet cîte încet.Toate familiile cununate în sat erau sterpe, în pîntecele femeilor nu mai creșteau demult copii, de parcă viața a și decis cînd se termină timpul pentru Floriceni.