Se uita în oglindă. Nu avea tocmai cea mai frumoasă expresie a feței. Ba mai mult, nu era nimic special la chipul ei. În schimb, avea acea bucurie pe chip pe care nu i-o putea lua nimeni : radia de fericire. Avea fața alungită, ochii scufundați în orbite, buzele mici și un nas grecesc care îi urâțea subit expresia feței. Nu, nu era frumoasă. Ana își conștientiza pe deplin neajunsul fizic. Cu toate astea nu era nimic care să îi șteargă acea fericire de pe chip.