Bleaaaa, shi m-am prikălit asarî, ia ibu! Karoci, la padruga me s-o dat un drugan. Acolo, la prirodî, erau măi mulţ paţani shî tăt felul di tiolshi. S-o apropiet de ie un ciuvak sh-o înshercat s-o priţâcheaskî, o lăbăie pi la ţîţî încolo-încoaschi. Dacî nhishi ie nu-i uşî di bisericî. Undi o însheput sa-l gruzaskî: “Ăi, ciurkî schi ieşti! Undi ti crez aishi? Când ţ-oi freca una, ăi s’ saabrajăşti pi shi lumi eşti. Ujasaaasna bleadi shi de-a bâshi pi-aischi!” . Nu, măi pi scurt, nu s-o ablamit, o refuzat la tăti adaljăniile lui.
Iaca dzîlili iestea a s’ shii dieni nezavisimosti şî dzâua linghi. Iarî povod s’ merjim la prirodî. Luăm o caldari douî di jin, magnitofonu, a s’ fashim şaşlîk. Nu, karoci, pîn dimineaţî a s’ ni shii ghini - tăt felu di pricoali, noi mujâshii a s’ batim cărţîli ş-a s’ chilim, da babili a s’ şi scarchini linghili.
Da dupa prazdnishi a s’ ni dushim la Sever, la zarabotkî. Anu ista precis cî m-a ‘ntorc cu un merţan. Şî cu babki…
Hai, cu dzâua linghi cari vini! Cu limba pi tăţ!