Un film deplorabil e un minunat suport pentru gânduri fără frâu; subit, pe nepusă masă pustie, spiritele mai înainte fără pretenţii se preschimbă în adevărate reverii ce se aleargă cu iuţeală pe acest ecran de împrumut, format la un centimetru înaintea celui real, fără să bagi de seamă când, doar că te surprinzi desprins de ceea ce se petrece, atât în preajma ta, cât mai ales pe sticla cea nestinsă a televizorului, difuz, o ceaţă ţesută din lipsa de voinţă a pupilelor de a mai focaliza acoperă totul şi atunci fantasmele şi recall-urile se năpustesc călcându-se în picioare, tropotind voioase, nerăbdătoare să le trimiţi la treabă, că ştiu ele bine ce au de făcut, se caţără peste tot cu neruşinare, se uită prin orice gaură de cheie care le iese în cale, dezgroapă morţi şi-i lasă aşa, se joacă cu rimele, cu temerile tale, luându-le în derâdere, că în lumea lor, acolo de unde vin ele, nu există frică şi preocupare, se râde liber, nimeni nu se supără

poţi număra în deplin calm degetele lucioase de la piciorul dorit al fetei nemaiîntâlnite, redusă cu totul la piciorul ei cu degete nervoase, nerăbdătoare, poţi să-i stârneşti râsul numai schiţând gestul atingerii, râde cu balele dorinţei prelingându-i-se încet pe la colţurile în spume ale gurii, nu-i uşor să povesteşti o aşa grozăvie lumii întregi, dar nici să o ţii în tine nu-i sănătos, pentru hernie, dacă nu te caci, va băga bunicuţa un băţ în rectul tău şi va scobi acolo, în zgârcenia ta, până când îţi vei da drumul, nu-i sănătos,

nimic însă mai mântuitor decât a urmări jocul ei molcom de picioare, să o vezi înnodându-şi degetele cu un infantilism bine interpretat, încălecîndu-şi-le, adică, măiestru în timp ce răsfoieşte o revistă, tolănită într-un fotoliu sau pe o canapea moale, plină de perniţe bine îndopate cu pene, nu m-ar absorbi altceva decât degetele acelea, picioarele acelea, până la glezne, lăsate pradă neatârnării obţinute cu sacrificii pe la 1877-78, şi care, ca orice eveniment istoric de mare însemnătate naţională, le poate poseda în voie mai mult timp şi de mai multe ori decât mine, un biet intrus, înghesuit sub formă de fantezie prin cea dintâi gaură de cheie lăsată neacoperită, în formă de ochi uman împodobit cu semne de întrebare stilizate, arabescuri interogative, păreri de rău sâcâitoare că nu pot cuprinde mai mult cu privirea mea

şi ce nu-mi convenea mie era că redactam aproape singur tot ziarul, deci începuseră să mă dezguste propriile texte, pentru că eu sunt capabil, domnule tâmpit, să-mi fiu un cititor exigent şi ştiu ce frapează în pagină, ce rezistă şi ce se mistuie întru anonimat cât ai clipi, nu articulaţiile cartilaginoase ale degetelor ei, atât de gingaşe încât nu-ţi poţi reţine un zâmbet de lup hămesit, ea îşi dă seama că mi le pofteşti şi că, dacă te vei pierde cu firea, mi le vei muşca pofticios până vei simţi cum trosnesc crocante sub dinţii tăi brutali, muşti şi săruţi, apoi umezeşti uşor cu limba, sărut şi muşc să aud ropotul uşor al cartilagiilor strivite, mişcate de la locul lor

muzica lor acută, dacă te face să dormi, e pentru vecie, cu degetele picioarelor mele strânse, înfipte, încremenite, între cerul gurii şi limba ta cea moale şi fără repaos, picături mici de salivă scurgându-se deja din vârfurile lor lustruite, de pe unghiile luate în grijă de mâini pricepute, nuditate completă, neruşinată, cere să ţi se redea drepturile primordiale şi, dacă ne duci pre noi în ispită, bucură-ne atunci întru totul de deliciile acesteia.