Azi în Chişinău, la +35 la umbră, din toate obiectele din jur se scurgea încet o moleşală vîscoasă care acoperea încet încet oamenii şi le făcea toate gîndurile şi mişcările inutile.

Copacii nu mai ştiau în ce direcţie să crească...

...havuzul se stropea ca să se răcorească...

...ţevile îşi ţineau răsuflarea...

...algele se întrebau unde-i marea...

...calicii cerşeau la un colţ de parc...

...oamenii nu stăteau locului...

...semne magice vesteau apusul...

...şi florile aşteptau troleibuzul.