[img]http://img239.imageshack.us/img239/9551/s9ec6.jpg[/img]
De Ionut Tene
Razboiul din Caucaz, la granita maritima a Romaniei, e un moment de ingrijorare si de reflecţie pentru autoritătile nostre. Analiza CSAT-ului, Guvernului si Presedintiei nu trebuie accesata in mod maniheist, adica an alb sau negru.
In 1999, cand Slobodan Milosevici a intervenit brutal cu armata in Kosovo sa-l reintroducă in spatiul politic si national al Serbiei si sa elimine organizatia terorista UCK, comunitatea internatională in frunte cu SUA si tarile Uniunii Europene au reactionat imediat.
Serbia a fost bombardată de NATO, iar Milosevici dupa caderea de la putere a fost expediat la Haga ca si criminal de război, unde moare în conditii suspecte. Atunci Occidentul a considerat Serbia ca un stat agresor care a intervenit impotriva unei regiuni separatiste cu etnici albanezi, desi făcea parte de jure din componenţa Iugoslaviei de atunci.
Acum, in Caucaz, presedintele georgian Mihail Saakasvili intervine militar in regiunea separatistă rusofona Osetia de sud si atacă trupele ruse, care erau sub comanda ONU. De data aceasta, Rusia intervine ferm si înfrange trupele georgiene patrunzand in teritoriul Georgiei. In acest context, Mihai Saakasvili este perceput de catre SUA, şi mai puţin de catre tarile UE, ca un erou al democratiei care a incercat sa-si recupereze teritoriile georgiene cu populatie rusofona, teritorii care erau totusi si sub control internaţional. Aceasta atitudine e apreciata, deoarece este anti-ruseasca, daca aceasta agresiune era ipotetic îndreptata impotriva Turciei era foarte blamata de aceleasi state occidentale.
Sunt două atitudini diferite ale Occidentului faţa de o situaţie geopolitica asemanatoare, ceea ce dovedeste duplicitatea si ipocrizia marilor puteri in istorie. Totusi ziaristii englezi, cu luciditatea caracteristica, il descriu pe Mihail Saakasvili ca un personaj „sarit de pe fix” pentru ca a intrat disproportionat in razboi cu trupele ruse. Reacţia UE la razboi a fost tardivă. Dupa ingrijorările initiale, presedintele Frantei, Sarkozy s-a implicat pentru un armistitiu care ii lasă pe rusi sa controleze Osetia de sud, Abhazia si o parte strategică din teritoriul suveran al Georgiei. E clar ca Rusia lui Putin si Medvedev nu mai este pe plan international umbra palida a vremurilor lui Mihail Gorbaciov si Boris Eltin. Liderii rusi nu se mai lasă păcăliti sau influentati de discursul, de multe ori, duplicitar al politicienilor din tarile occidentale. Din acest razboi a iesit intarita Rusia, care a transmis un mesaj clar Occidentului si tarilor din sfera sa de influenta ca nu mai accepta sa fie considerata o natiune slaba, care nu-si cunoaste interesele strategice. Reafirmarea de mare putere a Rusiei pe plan international ne va afecta si pe noi, românii, in viitorul apropiat. Asa cum SUA se doreste o supra-putere mondială, care invadează o tara ca Irakul pe documete CIA falsificate si liderii de la Moscova vor ca Rusia sa fie respectata si să-si impuna interesele in lume. Si Romania daca ar fi o mare putere la fel ar face.
Nu mi-au placut niciodata pretentiile neo-imperiale ale marilor puteri, dar e o stare de fapt geo-politica de care conducatorii tarilor mici trebuie sa tina seama in mod realist, implicând, pentru a se proteja, respectarea tratatelor si legislatiei internationale. Liderii politici pensionari ai UE, care, acum, sunt postazi pe indemnizatii grase in consiliile de administratie ale companiilor petroliere si de gaz din Rusia, sunt lobby-ul perfect pentru Moscova la Bruxelles. In razboiul din Caucaz, liderii tarilor UE, ce depind de contractele energetice rusesti, au preferat sa se abtina de la critici virulente la adresa Moscovei. Ei si-au aratat numai „ingrijorarea” si atat. Georgia lui Mihail Saakasvili confirma statutul tragic al tarilor mici care se invecineaza cu o mare putere. E limpede ca Georgia a pierdut acest razboi pe care nu trebuia sa-l înceapa. Pacat ca au murit mii de civili georgieni, oseti (nota mea) si rusi nevinovati. In acest cadru regional, consider ca atitudini belicoase ale liderilor romani, de genul Marea Neagra este un „lac rusesc” sau lipsa unor legaturi politice si economice la nivel inalt dintre Bucuresti si Moscova pot afecta interesul national pe termen lung. Romania are nevoie de un prieten puternic la rasarit pentru viitoarele negocieri privind statutul european al celuilalt stat romanesc, Republica Moldova. Si, de ce nu, tara noastră are nevoie să-si cumpere gazul si petrolul mai ieftin din Rusia, pentru a accelera progresul economic si a se asigura o societate stabila şi prospera.
www.novopress.ro
Rusia revine la ceea ce a fost. Insa de cand s-a destramat URSS, ruii nu au mai avut nici un aliat. M-am gandit de multe ori, ce s-ar fi intamplat daca in loc sa aleaga Occidentul, Romania ar fi ales Rasaritul, spatiu geo-politic caruia defapt ii si apartine? Este posibil ca daca Romania ar fi avut o atitudine corecta fata de Rusia (fara a fi belicoasa in momente inoportune si lasha in celelalte), ar fi avut astazi Basarabia cu tot cu Transnistriain componenta ei, deoarece rusii ar fi preferat mai degraba un prieten puternic in Balcani , decit o republica autoproclamata si schizofrenika pe care o controleaza. Sustinand pretentiile terioriale ale Rusiei in Caucaz si Uc raina, Romania ar fi avut sustinerea Rusiei in ce priveste bucovina si teritoriile Basarabiei astazi in componenta Ucrainei. Plus la asta, Rusia,si nu niste legi subrede ale UE, ar fi fost astazi garantul apartenentei Transilvaniei la Romania.