Te simţi ROMÂN în adevăratul sens al cuvântului?
Te-ai gândit vreodată prin ce demonstrezi acest fapt?
Variantele de răspuns (dovezile) pentru a doua întrebare pot fi diverse: mama şi tata sunt români, apoi vorbeşti româneşte, gândeşti româneşte, cânţi româneşte, plângi româneşte, iubeşti româneşte, spui minciuni româneşte…
Da, dovezile pentru fiecare din noi ar părea convingătoare şi ne-am linişti la ideea că suntem nişte îngeraşi de românaşi. Dar, nu e aşa! Apare o notă negativă în ceea ce priveşte dovada „vorbeşti româneşte”. Nu zic că persoane care vorbesc o română literară nu există. Ele există! Însă eu sunt sigură că marea majoritate din noi, adică şi EU, şi EL, şi EA, şi TU câteodată mai scăpăm câte-un cuvinţel rus, sau cel puţin un cuvânt rusesc stâlcit. Fiţi deacord! De ce să nu recunoaştem?!
Deaceea eu propun să facem un fel de miniexperiment. În ce constă? Deci, să încercăm ca timp de câteva zile, să zicem o săptămână, să evaluăm limbajul pe care îl vorbim zilnic. Cum? Să numărăm aproximativ cam câte rusisme utilizăm zilnic. După ce aflăm numărul, ne străduim ca ziua următoare să rostim aceste cuvinte mai puţin. Poate veţi crede că e o pierdere de timp fără de folos. Dar cred că o foiţă în buzunar în care veţi însemna la fiecare rostire de rusism câte un beţişor n-o să vă deranjeze prea mult. Să vedem, avem răbdare pentru limba noastră?
Haideţi să vedem românul din noi!
P.S. aştept cu nerăbdare rezultatele miniexperimentului!!!
Doina 