Azi dimineaţă, la Antena C a fost invitat să se producă în cadrul emisiunii „Studiou deschis” Tudor Tataru. De mult n-am avut posibilitatea să aud mai multe tâmpenii şi infantilisme într-un răstimp atât de scurt şi din gura unui singur om, dublate de un moderator pe măsură – Sandu Sâtnic. La un moment dat, am crezut chiar că sunt făcuţi de o singură mamă. Dar, probabil, Tudor Tataru (ceva intermediar între King-Kong şi Elocika, adică, spre deosebire de King-Kong, cunoştea câteva cuvinte, dar nu mai multe decât eroina lui Ilf şi Perov) va apărea tot mai des în eter să ne agreseze cu incultura şi limbajul său de lemn, pe care îl crede savuros. Totuşi, prezenţa sa la radioul comunist nu a fost întâmplătoare. Se apropie perioada electorală, iar grosul populaţiei este destul de îndobitocit, încât să se identifice cu acest clovn politic care se crede umorist.

Pe parcursul întregii emisiuni, am aflat că „Roşca e bravo”, că el e unicul care reprezintă opoziţia adevărată, că e hărţuit de ultima, ca şi Tataru, ameninţat la rândul său de opoziţia sângeroasă cu moartea. Am mai aflat că Voronin e de neînlocuit în RM, că numele lui se asociază cu disciplina, că aşa trebuie să fie într-o ţară normală – disciplină, şi toţi trebuie să se supună Preşedintelui. În concluzie, humoristul a decis să se adreseze nu ştiu căror instanţe internaţionale care să interzică democraţia în RM, pentru că aceasta nu e înţeleasă de populaţia de aici. Conflictul din Caucaz, în opinia lui este între Georgia şi Osetia, nu între Georgia şi Rusia. Un pericol asemănător, ne asigură analistul Tataru, o paşte şi pe RM, opoziţia fiind gata în orice moment să declanşeze un conflict militar pe Nistru. 

Promiţătorul propagandist s-a arătat scandalizat şi de aspectul impunător al opoziţiei, remarcând fălcile proeminente şi obezitatea opozanţilor. Aici, fără voia sa, m-a distrat copios, cunoscându-i bine formele opulente, rubensiene. 

Nu mă voi obosi să reproduc toate tâmpeniile şi aberaţiile rostite de ilustrul personaj, om de cultură şi politician, care mi-a lăsat o senzaţie de vomă de care încă nu am scăpat. Totuşi, circul ieftin şi tonele de zoi vărsate în capul opoziţiei de Tataru şi Sâtnic au avut, probabil, un efect mai degrabă benefic asupra imaginii acesteia – prea indolentă ca să-şi facă singură imagine.

Nu zic că invectiva sau critica ar trebui eliminate de la radio. Însă în RM, atât posturile de radio ale puterii, cât şi ale opoziţiei nu obişnuiesc să organizeze confruntări directe ale opozanţilor politici, unde aceştia şi-ar vărsa veninul, iar publicul ar avea posibilitatea să aleagă. De regulă, fiecare post de radio are invitaţii săi, care monologhează pe tot parcursul emisiunii, în linişte, fără a fi deranjaţi de nicio întrebare încuietoare. Totodată, moderatorii, în cazul în care acceptă ca ascultătorii să adreseze întrebări invitatului, au grijă din timp să-i trieze doar pe cei convenabili. De aceea, nu cred că „Vocea Basarabiei” – un alt post de radio, dar care reprezintă opoziţia, ar fi calitativ superior dezinformatorilor şi trubadurilor puterii de la „Antena C”. Opţiunea fiecăruia pentru un post de radio sau altul e doar o chestiune de gust, mijloacele folosite pentru îndoctrinare fiind însă aceleaşi…