Pe acest site ma aflu in calitate de debutanta. Deaceea as dori sa relatez un caz care mi s-a intamplat personal mie. Poate n-o sa vi se para interesant un lucru care tine de-o singura persona. Posibil veti spune:”Deh, ce treaba am eu cu intamplarea ta?!” Va asigur: legatura este una dintre cele mai directe! Va veti convinge la sfarsit!
Deci…Pe la sfarsitul primaverii facusem cunostinta cu o persoana din UTA Gagauzia. Incepusem sa comunicam. Crezusem ca nu cunoaste romana, deaceea vorbeam numai in rusa. Zic si eu, sa-i intru omului in situatie, sa-i arat respect(ajunsem la un moment in care recitam poezii din literatura rusa). Si tot comunicand ma tot intrebam: de ce ne axam numai pe chestii ce tin de Rusia si nu pomenim nimic de ceva romaneste. Dupa ceva timp de comunicare imi dadusem seama ca persoana respectiva intelege si poate vorbi romaneste, doar ca evita s-o faca. Ma intrebam: de ce oare? Deaceea am hotarat sa provoc omul la un dialog ce tinea de limba romana. Am rugat persoana in cauza sa-mi recite ceva din opera clasicilor romani. Incepuse sa-mi recite “Luceafarul” lui Eminescu. A spus patru versuri si s-a oprit. Eu ii zic: “Ce s-a intimplat?” N-a dorit sa-mi explice cauza stoparii…si iata din acel moment se incepuse ceea ce-a fost mai incitant…contradictiile. Deja va dati seama. Ne invarteam in jurul subiectului: R. Moldova, Romania, Rusia. Dialogul ajunsese si la evenimentele de anexare a Basarabiei de catre rusi din 1812, la rapirea nordului Bucovinei si a sudului Basarabiei din 1940. Apoi eu i-am pomenit despre fapta mareata si mult asteptata de toti romanii – Marea Unire din 1918. La subiectul din urma gagauzul (rusul) mi-a zis: “Pe voi v-au fortat cei de peste Prut, v-au cumparat!” Iata din momentul rostirii acestor cuvinte mi-a pierit toata pofta de a mai comunica cu acel om. Insa nu am intrerupt dialogul, dar i-am zis ca ii voi trimite prin e-mail actul Marii Uniri si alte informatii legate de evenimentele rapirii Basarabiei de catre rusi. I-am cerut e-mail-ul pentru a-i trimite dovezile. Persoana in cauza imi tot intindea timpul cu e-mail-ul. Pentru ca intr-un sfarsit sa aflu ca plecase in SUA. Atunci mi-am zis ca nu destul ca nu cunoaste faptele istorice, dar a mai dat dovada si de lasitate.
E posibil ca si voi v-ati ciocnit cu asa situatii. Ma intreb pe mine si va intreb si pe voi: de ce le facem pe plac vorbind in limba dorita de ei? Si de ce au o astfel de atitudine fata de noi?
- Doina Rusu
