Boyhood – viaţa bate filmul

Cea mai intensă amintire din copilăria mea este de atunci când am omorât un pui de hulub. Am făcut-o neintenţionat. Era o zi caldă de august, foarte caldă.  Am ieșit după apă. Văzând nucul de lângă fântână am zis să încerc dacă s-au copt nucile. Am sărit în sus și am rupt o nucă de pe cea mai apropiată creangă. Din cuibul care se afla undeva pe creangă a căzut un pui de hulub. A murit rapid, după o agonie de 10 secunde. Ce m-a impresionat atunci au fost ochii huluboaicei, care a revenit pe creangă și a văzut cuibul gol. Eram încă pe loc, cu căldrea de apă în mână. Am plâns mult după această întâplare și m-am rugat la Dumnezeul în care încă credeam… Nu știu de ce anume această amintire mi s-a întipărit mai bine, însă o văd perfect până acum, și până acum știu că a fost o întâmplare importantă, sensul căreiea încă n-a fost înțeles.