Astăzi am şi uitat de blondul din cauza căruia ceasul meu deşteptător nu mai funcţionează. Totul s-a întâmplat ieri. Scurt şi rapid. În câteva minute şuvoaiele au venit peste noi. Acesta, în loc să ajute o brunetă focoasă pe care o luau apele (adică pe mine), a urcat într-un copac şi striga „Jos Chirtoacă”. Halal de el (de blond)...
Nu a trecut mult timp. Locul blondului a fost luat de un altul. Spre deosebire de celălalt, acesta e politician în adevăratul sens al cuvântului. Politician în chiloţei... De cum l-am auzit pe moş rostind aceste cuvinte mi l-am şi închipuit pe „atleticul” nostru preşedinte al CMC cam cât de sexy ar arăta în ei... Imaginea m-a incitat. M-a făcut să-mi pierd firea. Mai ales că, de când s-a făcut preşedinte al CMC, chiloţeii lui sunt mult mai roşii, mult mai plini de pasiune.
Dacă ar şti cât mi-e de drag, oare m-ar lăsa să intru la şedinţele CMC? E de-ajuns să mă lase, eu aş sta toată ziua să-i admir obrăjorii rumeori şi discursul elevat, operă a buzelor sale cărnoase, pline de tâlc roşu.
Şi îmi veni şi mie o idee năzbâtioasă... Ce-ar fi dacă consilierii CMC nu ar mai veni la costum? Să vină aşa, precum e Făt-Frumos în imaginaţia mea, în chiloţei. Atunci, fiind puţin jenaţi, poate vor pune la vot ce au de pus mai repede şi nu se vor mai certa atât.