Leonard Cohen,
originally uploaded by kapuziner. -cronica pragmatica-
Kilometri parcursi: cam 2800
Pagini citite: 550 din cartea ingrijita de Iovan. Lovitura gratioasa la final, nu spun decit Perfect!
Diacritice, internet, telefon: deloc
Legaturi cu lumea: slabe
Stare: apatie, entuziasm ingropat bine (entuziasmul din teritoriul meu egoist, de care tin cu dintii, deci nu trebuie impartasit cu nimeni)
Scrisori in minte: multe multe
Si acum concertul. Am fost fericita si infricosata. Leonard Cohen este o aparitie atit de fragila, un zimbet atit de departe de zimbetul-impecabil-sclipitor-fara sens, incit pare incredibil. Cum sa extazieze mii de oameni, cum sa te infioare din virful nasului pina in calciie?, imi ziceam. Dar asa s-a intimplat: ireprosabila aparitie la 20:00, un grup excelent, care a dat un refresh - sau sa zic o zdruncinatura? - stilului baladesc care s-a lipit de Cohen. In etichete precum bardul melancolic, baladistul, pesimistul, intristatorul, stapinul tenebrelor Cohen nu am crezut de la bun inceput. Nu e ca si cum as fi ascultat un concert de adio, o peltea intinsa tocmai din anii 70, ci numai energie si sentiment. Ironie buna, sfidarea onorabililor, adormitilor, cuviosilor. Micul evreu care a scris Biblia.
Alte notatii: Animalul intelectual si-a facut transee prin tot corpul meu, comanda incruntat. Si de aceea ma bucur atit de adinc de lucruri, incit la suprafata nici nu se vede.
Daca imaginea mare a unui concert Cohen inseamna cam 5000 de oameni, imaginea mica inseamna doi oameni frumosi, cu pofta unul de altul si de amorul pe furate, in mijlocul multimii (eu priveam).
Insistenta: Nu pierdeti concertul de la Bucuresti!
Mai multe impresii despre Lörrach sunt de citit aici.
Multumiri speciale: doamnei pentru poza (mai are si altele, foarte bune), oamenilor cuminti si inalti care m-au lasat sa trec mai in fata si, normal, punctualitatii si excesului politicos, atit de fin ironizate si atit de jinduite.
Poze prost si emotionat facute: aici.