Am vizitat Ungheniul zilele trecute şi am reuşit să mă conving încă o dată că poporul nostru multimilenar n-are nimic în comun cu mentalitatea europeană. De economia de piaţă nu mai zic nimic. Viaţa economică a unui întreg raion era paralizată de o sărbătoare – Foca. De trei zile, producţia pomicolă din satele raionului nu era culeasă, iar fabricile de colectare şi prelucrare a fructelor şi legumelor stăteau fără treabă. Căci sărbătoarea este sfântă, foarte importantă şi ameninţă cu mari nenorociri pe cei care îi încalcă principiile. În primul rând, de Foca nu se lucrează. În al doilea, nu se spală, nu se coase etc., igiena corporală fiind amânată pentru zile mai puţin festive. În caz contrar rişti să-ţi ardă casa sau să se abată tot felul de inundaţii asupra ta, neascultătorul. Inundaţiile din ultimul timp sunt o dovadă clară a mâniei lui Foca. De asemenea, nu se face focul în sobă – îţi pui în pericol toată avuţia, Foca îţi va arde tot la ce ţii mai mult, mai ales casa, după cum spuneam mai sus.
Este ciudat ataşamentul basarabenilor de tot felul de superstiţii, în condiţiile în care nu dispun de bogăţii subpământene, depinzând în totalitate de produsele agricole pe care le lasă, vara, să se altereze pe câmp, în livezi, iar iarna stau la sobă şi nu fac nimic (eventual emigrează în Rusia să taie păduri sau la construcţii). Iar Presa, Şcoala, Statul şi Partidul fac tot ce le stă în puteri să întreţină numeroasele mituri prosteşti, pe motiv că sunt strămoşeşti şi nobile, dar şi un garant al supuşeniei populaţiei ignorante…