Când îţi închizi telefonul mobil, dacă mai vrei să păstrezi măcar bănuiala că ai fi un om normal, ar fi bine să te simţi ca şi când ai fi scos din funcţie un cuptor cu microunde. Adică, zero excitaţie. Switch and go... Mobilul nu e o sapă rebreniană, cu care dai în cap apropiaţilor. Nici nu poţi spune că-l switch off în nasul cuiva care nu se preocupă de tine. Prietenii nu mai organizează de multă vreme adunări ad-hoc în cursul cărora să-ţi discute aprins opţiunile, soarta, absenţa din acoperirea gsm. Închizându-l cu speranţa că astfel vei scăpa de întrebări, câţi mă mai ţin minte, câţi ar mai vrea să mă caute, câţi rememorează vremurile noastre bune, rişti doar să amâni deznodământul neplăcut. Mai vrei să orbecăi puţin în incertitudine, poate că în timp ce era off, cineva a încercat, poate a trimis un sms de chemare, o invitaţie, o întrebare sau o rugăminte şi i-a expirat perioada de valabilitate până seara, când ai fost iarăşi on. E drept, nu m-am întrebat niciodată de ce, adeseori, le privesc pe amândouă sunând şi nu răspund. Asta nu am vrut să ştiu cu precizie.