Am fost de multe ori acuzat pe motiv că abordez obsesiv una şi aceeaşi temă sau că revin cu orice ocazie la ea, indiferent de subiectul pus în discuţie. Dar azi dimineaţă am avut ocazia să constat că aceasta se întâmplă şi pe la case mai mari, fără ca reacţia în cauză să trezească suspiciuni sau impulsuri de ridiculizare. Astfel, premierul Israelului a ameninţat Iranul că se opune hotărât programului său nuclear şi că nu va admite un nou Holocaust. Poporul evreu, spune el, e mai important decât preţul la petrol sau gaze.
De altfel, am mai remarcat, cu diverse ocazii, cum evreii abordează subiectul Holocaustului fără nicio legătura cu tema discutată. Le înţeleg durerea, pentru că şi eu fac parte dintr-o categorie umană persecutată, care va rămâne mult timp în continuare în această situaţie. Dar problema e că unii intelectuali rasaţi, selecţi şi elitişti preferă să închine osanale unora şi să-i ridiculizeze pe alţii.
În RM, practic toate ONG-urile sunt respectate, ţinându-se cont de doleanţele lor, mai ales când e vorba de simţurile lor rănite de paradele gay. Opţiunile şi sentimentele organizaţiilor religioase sau ale celor pentru protecţia animalelor sunt literă de lege, toţi liderii de partide,
funcţionarii se tem să nu nimerească în vizorul lor, să fie criticaţi de ele. Câinii sunt mult mai preţioşi în ochii lor decât homosexualii, nu mai vorbesc de emoţiile religioşilor.
Şi în aceste condiţii trebuie să o fac pe discretul şi să uit de condiţia mea (aş fi spus de câine, dar nu e cazul, pentru că aceştia sunt mult mai respectaţi în RM) de paria, ca să nu insult sensibilitatea şi bunul simţ al unor intelectuali echilibraţi, care vorbeasc discută despre marginalizare, fără a o simţi pe propria piele…