Există o deosebire radicală dintre manifestarea estetică ai civilizaţiei „occidentale” şi celei „ortodoxe”, ceea ce se exprimă nu doar prin creaţiile culturale dar şi prin viziunea totală asupra lumii. Viziunea occidentalului se extinde doar până la limitele capacităţii raţiunii umane, în timp ce omul est-european, ortodox, ajunge dincolo de raţiune. Cultura europeană este produsul raţionalizării, în timp ce cultura ortodoxă este produsul spiritului mistic care este comun pentru toate popoarele ortodoxe (popoarele balcanice, românii, ruşii, ucrainenii, georgienii etc) fapt care ne şi uneşte.
De aici şi vine explicaţia asupra rolului creştinismului ortodox în manifestare a identităţii etnice a românilor şi popoarelor slave. Ortodoxia este modul de manifestare a „românului pur”. Renunţarea la duhul ortodoxiei însemnă o renunţare la spiritul românesc, ortodoxia fiind o formă a împlinirii românismului.
Cultura românească autentică nu poate renaşte decât într-un context al unei revoluţii conservatoare, unei revoluţii ortodoxe, independent de orice procese sociale, economice sau politice. În acest fel, lupta pentru românism se înclude în lupta împotriva dictatului materiei şi raţionalismului, împortiva „legilor pieţii” (capitalism liberal) şi „modelarea raţională a societăţii” (planificarea socialistă). Românismul este o împlinire a personalităţii umane purtătoare a unei tradiţii româneşti, este înalţarea până la dimensiunile OMULUI NOU, OMULUI MARE în conformitatea cu principiul ierarhic.
