In Romania am plecat pentru a depune documentele pentru masterat la facultatea de teologie Ortodoxa din Alba Iulia. Dar o calatorie, care avea toate sansele sa fie una de rutina, s-a transformat intr-o vacanta de vis, datorita primirii calduroase din partea prodecanului facultatii pr.dr. Teofil Tia, si a vizitei la manastirea Oasa, unde mi-am bucurat sufletul cu atmosfera de comuniune si rugaciune existenta in manastire, ochii cu peisaje de poveste si narile cu aerul de munte, plin de miros de brad.
Initial totul a pornit cam prost. Cit chin cu obtinerea vizei! Trebuie sa vii sa te inscrii in rind si ca sa nu fii sters din rind, trebuie sa fii noaptea la 12.00 la apel. O mare de oameni se agita in noapte in fata Consulatului Romaniei ( pe str. Ismail). Liste fara capat, strigate, nerabdare, oboseala, doar Pro Tv-ul mai lipseste. Noroc de cei care au rude prin Chisinau si au unde sta, ca de nu ai de asteptat in fata Consulatului pina dimineata. Pina la urma am luat eu viza, dar iarasi emotii la frontiera… vamesul a tot incercat, poate m-a prinde el cu vre-un gind ascuns, a cautat prin bagaje, dar vazind ca e totul in ordne m-a lasat sa trec. In Iasi am fost la ora 14.00. Trebuia sa iau trenul spre Alba Iulia. As fi putut sa-l iau pe cel de 15.00, dar ajungeam noaptea in Alba, asa ca l-am asteptat pe cel de la 20.21. Orele de asteptare au fost foarte obositoare si desi am mai schimbat niste vorbe cu alti calatori care-si asteptau trenul, timpul a curs foarte greu.
Interiorul trenului a fost dezastruos de vechi si neingrijit, asa ca cele 12 ore pe care le-am petrecut aici au fost extenuante. Bine ca s-au nimerit niste tineri cumsecade in salon si am mai avut cu cine conversa… Si iata-ma dimineata, zgribulit de racoare si impleticinduma de somn, dar inviorat de emotia evenimentelor ce ma asteapta, ajuns Alba Iulia. Am avut grija ca inainte de a ma porni sa studiezi harta orasului (prin Google Earth si siteul oficial al orasului) asa ca stiam inca inainte de ajunge de unde sa iau autocarul de ruta, ce numar si unde sa ma dau jos pentru a ajunge la camin, unde trebuia sa ma intilnesc cu un fost coleg de seminar si un foarte bun prieten- Vasile. Acesta a avut de ce se mira, vazind cit de bine stiu orasul fara ca macar sa fi fost pe aici vre-o data. Am mers cu el la Arhiepiscopie, la parintele Teofil Tia, care indeplineste si functia de prodecan al facultatii de teologie Ortodoxa din Alba Iulia si pe cea de secretar al P.S. Andrei Andreicut. Pr. Teofil m-a primit cu atita dragoste si caldura, am depus actele necesare pentru admiterea la master, apoi am vizitat orasul. E un oras nu prea mare, dar foarte frumos, un loc incarcat de semnificatii istorice, de amintiri a unor frumoase evenimente, care au avut un rol crucial pentru soarta rom}nilor de pretutindeni: Unirea infaptuita de Mihai Viteazul in 1600, si unirea Transilvaniei cu Romania in 1918. O extraordinara ca arhitectura, catedrala ortodoxa, o veche si mareata catedrala catolica, o cetate veche, Sala unde a fost semnat actul Unirii din 1918, monumentul lui Mihai Viteazul, parcul frumos din centru, peisajul muntos de cre e strajuit transforma orasul in unul de exceptie.
De aici am plecat la manastirea Oasa. Nu am vizitat pina acum acum nici o manastire din Romania (si in general mai departe de Iasi nu am calatorit) asa ca impresiile acumulate aici vor ramine mult timp vii. Drumul pintre munti (pe care ii vedeam pentru prima data) a fost fermecator, desi drumul in sine era numai gropi. La manastire, o atmosfera de vis, tineri din toata Romania: Timisoara, Arad, Sibiu, Oradea, Bucuresti, Suceava… si desigur Chisinau (ce-i drept doar unul- eu), un porgram de rugaciune de munca si odihna care ne-a unit si ne-a imbogatit duhovniceste.
Am fost imbogatiti duhovniceste si prin cuvintele de invatatura ale bunului parinte Teofil Piraian de la Simbata de Sus, care ne-a luminat pe toti cu optimismul si echilibrul sau sufletesc.
A fost foarte frumos. Ne sculam dimineata devreme ca sa participam cu evlavie si luare aminte la slujba Utreniei si Liturghiei la care ne impartaseam cu totii cu trupul si singele Domnului. Urma masa, in timpul careia se citea un cuvint de folos. Dupa ce ne odihneam putin, ajutam la pregatirele pentru hram. 
Puteti sa va inchipuiti ce forta constitue aprope 80 de baieti si vreo 20 de fete, parca era un musuroi de furnici: care instala corturi, care despicau lemne, care adunau pietrele, carematurau, care reparau nu stiu ce, care aranjau lemne, care cosea iarba, care aranjau mesele, care gateau mincarea… de-o dragoste sa vezi cit de repede se lumina totul in urma.
Si, in sfirsit … Hramul. De Hram, de Sf. M.Mc.Pantelimon a venit o multime de lume, nu mai putin de vre-o 800 de persoane (fapt care m-a mirat nespus, caci drumul pina la manastire e foarte anevoie de parcurs). In ziua precedenta, simbata, a slujit P.S. Andrei Andreicut, a sfintit paraclisul de vara si apoi s-a slujit Sf.Liturghie. Ascoristii, imbracati in splendide costume nationale au cintat raspunsuirle la Liturghie.
Am trait niste clipe superbe! A fost una dintre cele mai interesante si mai frumoase vacante! Salutare tuturor celor pe care i-am cunoscut la Oasa! Sper sa ne revedem curind! Dumnezeu sa va ajute la tot lucrul bun, succese la studii si frumoase realizari pe tarim profesional!
