Sunt în concediu. Acum mă trezesc târziu, pe la 10-11, oricum n-am ce face şi trebuie să-mi omor cumva timpul. După ce fac un duş, mănânc ceva fără prea mare poftă (doar n-am tras în plug), merg la una din bibliotecile municipale, unde navighez câteva ore pe Internet, mai răsfoiesc "Makler"-ul în speranţa că voi găsi un job atractiv, cu toate că am observat că săptămână de săptămână se publică cam aceleaşi oferte. În plus, o mulţime de firme-fantomă au început să presteze servicii la fel de fantomatice în domeniul angajării, propunând oferte extrem de tentante. Desigur, mulţi muşcă nada şi-şi golesc buzunarele în favoarea afaceriştilor şmecheri.
Am găsit şi eu o ofertă care m-a intrigat. După ce am sunat la telefonul indicat, am fost invitat la hotelul "Chişinău". În birou se aflau trei persoane. Am fost întrebat în rusă cine mi-a răspuns la telefon, apoi într-o română stâlcită m-a prevenit că ei doar intermediază afacerea şi că trebuie să le plătesc 50 de lei, ca să-mi furnizeze informaţia necesară. Tipa mă privea cu ochi de expertă, mă evalua. Am înţeles imediat că e vorba de o excrocherie, m-am ridicat şi le-am spus că obişnuiesc să discut cu angajatorii direct, fără intermediari. Telefoanele sunau încontinuu. E şi firesc, la salariile pe care le ofereau antreprenorii descurcăreţi…
Acum când dau peste un anunţ mai atractiv, întreb în primul rând cine angajează: o firmă de intermediari sau angajatorii propriu-zişi. În jumătate din cazuri e vorba de intermediari: un business înfloritor în RM.
Iar firma de angajare ale cărei servicii le-am respins, în următorul număr al Makler-ului a schimbat sexul profesiei pentru care optam - la feminin. Cu alte cuvinte, aveau nevoie doar de femei sau, în mod excepţional, de studenţi…