Republica Moldova este un stat independent cu oameni foarte talentati si ingeniosi. Cauza erorilor in politica care duc la nemultumirea cetatenilor este experienta mica (de doar 17 ani) in administrarea propriilor resurse.
Partidul Comunistilor din Republica Moldova are cele mai multe mandate in Parlament din 1998, iar din 2001 chiar majoritatea. Daca urmarim dinaminca rezultatelor din barometrul de opinie publica (BOP), vom observa ca apogeul optimismului economic al cetatenilor moldoveni a fost atins in Martie 2002 adica la inceputul guvernarii comuniste.
In 2009 vor avea loc urmatoarele alegeri parlamentare, dupa care “cetatenii moldoveni isi vor merita guveranrea” asa cum a fost intotdeauna. In alegerile din 2009 vom face alegerea intre nevoia de stabilitate si dorinta de schimbare.
Asa cum in guvernarea comunista in timp de 8 ani a reusit sa-si supuna justitia, numeroase banci si alte structuri de majora importanta economica la fel si o parte din presa; schimbarea radicala a componentei parlamentului va insemna pentru aceste structuri “comuniste” initierea luptei pentru mentinerea influientei.
Partidele care isi doresc sa aduca schimbarea, in aceste conditii, vor cauta suport din afara, de la Uniunea Europeana, care isi doreste sa mentina relatii bune cu Federatia Rusa. Partidul Comunist arata fidelitate Rusiei si prin comportamentul presedintelui Vladimir Voronin fata de GUUAM (alianta politica, economica si strategica pentru independenta).
Deci, formatiunile politice care ar putea aduce schimbarea nu au resurse administrative sufieciente si nici o forta de presiune din afara destul de motivata pentru a o exercita. Orice deficit poate fi lichidat prin folosirea imaginatiei (care este infinita) si capacitatii gandurilor de a se materializa pentru aceasta e nevoie de incredere in forte care, la acest moment se arata suficienta fiind incurajata de mai multi cetateni ca oricand.
Cu siguranta in alegerile de dupa 2009 acestia vor fi si mai multi, pina atunci unele partide vor acumula si maturitatea necesara pentru a exercita puterea. Exista insa riscul ca pina atunci aceste formatiuni politice sa-si deterioreze imaginea pina acum curata datorita “noutatii” sale.
Am convingerea ca populatia in totalitatea sa nu face greseli, ci doar da directia corecta istoriei (corecta adica proprie aspiratiilor sale). Electoratul care se va face (sau nu) responsabil de schimbarea regimului ar trebui sa aiba asteptari realiste de la politicienii dornici de aduce schimbarea. Daca pledeaza pentru stabilitate, vor avea posibilitatea sa-si urmareasca scopurile fara a avea nevoia de a se adapta la noi realitati.
