Azi am asistat la procesul de judecată intentat de Dorin Chirtoacă, primarul de Chişinău, şeful executivului municipal împotriva Consiliului local Chişinău, puterea legislativă locală, prin care contestă cîteva dintre deciziile acestuia din 6 iunie a.c. În special se pun la îndoială demiterea lui Mihai Ghimpu, ales în octombrie anul trecut, şi votarea în locul lui, ca preşedinte al CMC, a lui Eduard Muşuc. Primarul sau juriştii angajaţi de el pretinde că s-au încălcat procedurile legale şi deci acele decizii ar fi nule. S-a solicitat instanţei întîi suspendarea acelor decizii pînă la emiterea unei hotărîri definitive şi irevocabile. Dar judecătoarea a amînat această decizie pentru final, părţile au acceptat şi, în mod suprinzător totul a fost suspendat în aer şi nu s-a decis deocamdată nimic.
Paradoxal, au cerut acelaşi lucru şi cu aceaşi motive atît reprezentantul lui Chirtoacă, cît şi fata care avea procură valabilă să vorbească din numele pîrîtului, Consiliul Municipal Chişinău. Tocmai asta i s-a părut suspect şi anormal judecătoarei.
Dacă iniţial ea mima credibil corectitudinea şi nepartizanatul, apoi cînd tînăra juristă s-a bîlbîit de cîteva ori la întrebările ei încuietoare, a decis pe loc suspendarea şedinţei, pînă pe 6 august, dînd astfel răgaz lui Muşuc şi celor care îl susţin să revoce procura eliberată pe 3 ani şefei Serviciului Juridic al Primăriei şi să angajeze, tot din bani publici, un alt avocat.
Mă întreb acum, oare judecătoarea s-a condus de lege şi a încercat să asigure pîrîtului dreptul de a se apăra cu jurist în care are încredere, sau joacă în strună guvernării, care, se pare, recent a numit-o în funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel?
DIN BLOGURILE MOLDOVEI