„Şi se întâmplă multor persoane sa le fie refuzată acordarea vizei ?”
„Hei, sunt foarte mulţi. Dacă nu le place cum eşti îmbrăcat, cum zâmbeşti, cum mergi eşti refuzat imediat”.
Cam asta era explicaţia unui angajat al Ambasadei Elveţiei în Kiev, unde, din păcate, sunt acreditaţi şi cetăţenii RM.
Şi discriminarea nu sfârşeşte aici. Ajuns cu greu la sediu, constaţi că panoul de informaţii nu conţine decât date în ucraineană, nimic în română. Da, da, aveţi dreptate, nici un funcţionar nu cunoaşte de existenţa acestei limbi. Şi nici site-ul oficial al ambasadei nu te ajută cu nimic, doar ucr, franc, germ. Mai ai o şansă dacă ai paşaport românesc, poţi merge la Ambasadei Elveţiei de la Bucureşti.
Atunci când soliciţi să discuţi cu misieu consul/ataşe ţi se aruncă în nas că el nu trebuie să dea explicaţii despre decizia luată. L-am agăţat pe ataşat în drum spre masă, cerându-i o explicaţie şi întrebând ce alte acte sunt necesare; tot ce a putut răspunde a fost „I’m sorry”. He is fucking sorry că nu i-au plăcut hainele mele.
Aştept răspunsul oficial al Serviciului emigrări din Elveţia, după care îi scriu un fucking email cu tot ce cred eu despre el şi eu.Ropa lui.
Je, text de aici