În Roma antică, circurile aveau o funcţie destul de interesantă. Pentru ca puterea împăratului să fie una absolută, aceasta are nevoie de o legitimitate din partea populaţiei. „Pâine şi distracţii” iată care sunt elementele esenţiale a unei democraţii liberale. Circul, la care aveau acces toţi cetăţenii, era un loc în care masele populare îşi permiteau să decidă „în mod democratic” soarta gladiatorului care pierdea lupta: degetul mare îndreptat în jos însemna moarte, în sus – viaţă. Evident, de cele mai dese ori poporul cerea în „unanimitate” sacrificarea gladiatorului.

Nici azi circurile nu lipsesc: scandalurile publice, acţiuni de protest, declaraţii patriotice, persecuţiile opoziţiei, alegeri parlamentare, sunt spectacole în care cetăţeanul, care le priveşte, are senzaţia că participă plenar la viaţa politică a ţării.

„Votul tău contează!”, „Doar prin vot putem schimba ceva!” , cu astfel de mesaje vin de obicei organizaţiile non-guvernamentale şi „apolitice”, care se angajează deplin în munca de mobilizare ai maselor populare. Realitatea crudă o cunosc toţi, dar mai puţin o doresc să recunoască: mecanismul democratic este o dictatură fardată ai establishment-ului în sânul căruia lupta politică reală nu are nimic cu „realitatea” care este prezentată de mass-media.

„Campionatele de fotbal”, „eurovisionul”, „festivalurile vinulu”i şi tot felul de concerte ai unor interpreţi de prost gust sunt spectacolele pentru creierul uman. Un om relaxat, hedonist nu poate fi liber. Acesta este sortit prin condiţia pe care o are să rămână sclav, oricât de liber nu s-ar imagina.

În măsura în care omul este deprins cu comoditatea, chiar şi una inutilă, acesta are tot mai mare frică de incomoditate, de durere, suferinţă. În măsura în care „circul şi pâinea” devin tot mai mult o parte integrantă ai vieţii noastre cotidiene, devenim tot mai dependenţi de întregul Sistem.

Omul profan este omul al sentimentelor inferioare. Un astfel de om niciodată nu va conştientiza adevăratul sens al puterii, iată de ce va rămâne veşnic nemulţumit şi veşnic dependent. Condiţia unui profan este hedonismul demn de un animal inferior. Iată de ce întotdeauna puterea şi schimbarea o sa fie sarcina elitelor, nu „castei a patra”.