“N-am venit să țin un discurs” m-a făcut să-l plac pe G.G. Marquez mult mai mult decât o făceam până acum. “Un veac de singurătate”, citit în 2014, e cartea cu care trăiesc (grație impresiei puternice post-lectură și faptului că Marquez a decedat când eu îi citeam cartea…), deși nu aș cita-o printre favoritele lecturi, ca și proces de lectură. Atunci am făcut cunoștință cu Marquez și am decis să ținem legătura.