Mă trezisem într-un ceas al nopţii înfăşurată într-un sac de dormit şi cu un ciorap umed pe frunte. Focul mocnea în vatră. Roland dormea lîngă focul împuţinat, lîngă el - o străchinică cu apă, iar în ea un alt ciorap. Mi-am dat seama că nu mi-am scos lentilele. Mă ridicasem în capul oaselor şi o durere crîncenă trecu prin miezul capului. Deci iată cum, am îndrăznit să răcesc, m-am gîndit eu. Dumnezeule, te rog numai atît, să mă laşi să mă caţăr mîine pe sanie, cu temperatură sau fără, cum vrei Tu. Numai atît te rog...