Eu nu venisem aici, în această margine de lume, pentru aurora boreală, de asta atunci cînd am văzut că norii vătuiți nu se mai zvîntură de pe cer, am tras o gură de aer și am mers mai departe. Era o noapte mustoasă. Niciun licăr de lumină de nicăieri decît lămpile de pe cap care luminau pîrtia, nicio bîrnîială de motor, niciun glas de om...3 sănii, 3 oameni, 13 cîini, iar în jur...un capăt de lume, plin de frig și liniște. Zăpada ne cînta sub sănii.