Se apropie cu paşi mari concediul pe acest an. Mă apucă angoasa şi disperarea când mă gândesc că va trebui să-mi umplu cu ceva timpul liber de peste o lună. Este adevărat că o mare parte a timpului liber îl voi folosi pentru căutarea unui nou loc de muncă, pentru că actualul nu-mi mai asigură supravieţuirea, după ce marele reformator Chirtoacă a decis că salariile angajaţilor de la instituţia care i se subordonează sunt prea mari şi ni le-a înjumătăţit. Este adevărat că şi mai înainte eram în căutarea unor venituri suplimentare, însă, totuşi, niciodată n-am fost într-o situaţie mai disperată ca acum.
Dar cu ce îmi voi ocupa oare restul timpului liber? De mare sau sanatoriu nici vorbă nu poate fi. Lecturile mă obosesc şi nu mai constituie o ieşire din situaţie. Droguri nu consum, iar o bere, pe care în curând voi fi nevoit să economisesc dacă nu reuşesc să mă angajez undeva, nu rezolvă problema stresului şi plictiselii.
O soluţie ar fi poate să-i invit în RM pe realizatorii a tot felul de showri, care impresionează publicul prezentând oameni ce trăiesc în condiţii extremale, pe insule pustii. Aceştia ar putea să-i transforme pe majoritatea indigenilor în eroi ai acestor seriale. Este adevărat că îmi va fi greu să înghit tot felul de insecte şi reptile, dar parcă am de ales?