În odaie arde un singur felinar. Nu e tîrziu, dar noaptea revine devreme în ultima zi de noiembrie. Stau proptită în coate în faţa unui şemineu în care arde focul, transfigurîndu-se în zeci de forme fără noimă. Trosneşte încet. Eu stau de-asupra unei cărţi scrise în anul 1965 şi redescoperită acum de lumea din vest. Auzisem de ea la serviciu, apoi dădusem de ea duminicile cînd obişnuiesc să mă pierd într-o librărie de lîngă casă. Apoi, clubul de carte la care merg au decis să o citească în decembrie.