Eminescu.
Te-am zidit printre șoapte și amintiri culese,
Ți-am zidit o lună , seara mama tot mai țese,
Mi-am pus în gradină o floare albastră,
Te aștept în amurg , zi de zi la fereastră,
Mi-am împarțit viața pe scrisori ,
Mi-am cules din suflet plînsete și ploi,
Am tăcut într-una cînd n-am fost iubită,
Doar ca să învaț , a ta tăcere nemărginită.
Mi-am lăsat și viața printre mari ruine,
Am stat și flămîndă,chiar și fără pîine,
Te citesc nesățoasă, în cele mii de secunde,
Doar ca să te aflu aici,pe pamîntul cu unde.
Cred în infinita , viața ta de secol,
Cred în nemurirea genului cu vector,
Dacă pentru lume tu ești în mormînt,
– Eminescu , Lume , n-a murit nici în gînd !
Sursa
2014-10-30 21:59:46