Slujire, supunere, servirea altora sunt noţiuni care pentru mulţi este o nebunie sau ceva umilitor. Dar, spre dezamăgirea lor realitatea este cu totul alta. Dumnezeu m-a binecuvântat cu marele har de a sluji oamenii, şi în special copiii, şi aceasta este o mare bucurie. Să spui unui tânăr să meargă într-o lucrare de misiune într-un sat înfundat din Moldova sau România, este un risc mare, pentru că te poţi dezamăgi de răspunsul negativ. Ne-am obişnuit cu ideea că americanii sunt cei ce vin şi ne organizează tabere, seminare, conferinţe ca şi cum noi nu am putea singuri face aceasta. Dumnezeu nu a înzestrat americanii cu mai multă inteligenţă decât pe români. Avem aceleaşi capacităţi pentru că toţi suntem creaţi după chipul şi asemănarea Lui. Nu ştiu, dragă cititorule cât de dispus eşti să citeşti despre acest subiect, dar în următoarele rânduri vreau să-ţi prezint partea bună a slujirii şi ce mare fericire este să slujeşti pe oameni. Primul lucru pe care ţi-l asigură slujirea este „bucuria”, şi crede-mă că această emoţie este foarte necesară organismului şi sufletului nostru. Este o bucurie de nedescris pentru mine, momentele de călătorie misionare când poţi să călătoreşti cu şapte transporturi până ajungi în punctul de misiune, uneori chiar şi pe jos, sau să mergi cu maşina şi să admiri frumuseţile Moldovei sau României, satele fiecare cu specificul lui şi multe alte lucruri frumoase pe care nu le poţi descoperi în capitală. Atunci când acceptăm mântuirea Domnului Isus, primim o bucurie enormă, care se numeşte bucuria mântuirii. Şi bucuria mântuirii este cea care ne dă putere în încercări şi ispite, ne ajută să fim diferiţi de cei din jurul nostru şi să trăim o viaţă plină de har şi binecuvântări. Dar bucuria mântuirii este ca un foc care necesită permanent întreţinut cu lemne. Şi aceste lemne se numesc: studierea Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, slujirea, lauda şi închinarea şi cinstirea numelui de creştin. Ele nu se stabilesc pe locul 1 sau 2 în viaţa de creştin, ele sunt toate importante şi pentru a fi un creştin adevărat trebuie toate să fie pe prioritatea numărul 1 în viaţa ta.
Un alt beneficiu al slujirii este „creşterea spirituală”. Creşterea spirituală este un fenomen, care se produce în timp şi are aceleaşi lemne de întreţinere: studierea Cuvântului, rugăciunea, lauda şi închinarea şi slujirea. Atunci când eşti implicat într-o lucrare, Dumnezeu îţi modelează într-un chip minunat caracterul prin încercări şi bucurii, producând ca rezultat creşterea spirituală. Fiecare creştin are nevoie de creştere spirituală, pentru că fără ea nu am putea ajunge la ţinta finală, mântuirea sufletului şi viaţa vecinică. În slujire creşti în dragoste faţă de aproapele tău, în credinţă faţă de Domnul văzând minunile Lui şi chiar şi în lucrurile pământeşti. Cunosc foarte mulţi tineri, şi eu inclusiv mă număr printre ei, care acasă niciodată poate nu făceau mâncare sau curat sau să spele hainele după ei, pentru că o făcea mama, dar în slujire sau învăţat să fie responsabili, punctuali şi harnici. Slujirea faţă de Dumnezeu, înseamnă slujirea oamenilor. Cea mai mare poruncă pe care ne-a dat-o Domnul Isus spune: “să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Şi în aceasta se cuprinde toată legea. Dacă împlineşti această poruncă slujeşti pe Dumnezeu şi pe oameni, şi ca rezultat vei avea multe bucurii şi mântuirea sufletului tău.
O altă binecuvântare a slujirii este „răsplătirea materială”. Niciodată nu am cunoscut şi nici nu cunosc o persoană care să-L slujească pe Dumnezeu şi să ducă lipsă de ceva. Atunci când stai la dispoziţia lui Dumnezeu, El este cel care se va îngriji de haine, încălţăminte, casă, masă, împlinirea hobiurilor şi a dorinţelor tale. Nu ştiu dacă aş fi avut vre-o dată oportunitatea să merg la munte pentru trei săptămâni, dar datorită dragostei lui Dumnezeu, care m-a pus în slujirea de misiune am acum această binecuvântare de a sluji două sătpămâni împreună cu grupul Biruinţa, iar una să ne odihnim. Nu mai vorbesc de binecuvântările săptămânale care le primesc din mâna Domnului în lucrarea pe care o fac la Călmăţui, pentru că sunt foarte multe. Vreau doar să vă spun celor ce sunteţi creştini de duminica, care veniţi la biserică şi apoi plecaţi, că pierdeţi foarte mult. Atunci când nu slujeşti pe Dumnezeu viaţa ta de creştin nu are nici-un sens. Fără slujire nu ai bucurie şi nici binecuvântări ca răsplată, şi rişti să fii un creştin ratat, doar cu numele. Slujirea îţi umple viaţa cu bucurii, multe lucruri frumoase şi binecuvântări, transformând încercările şi ispitele în lucruri minore. Dacă nu slujeşti pe Dumnezeu niciodată nu vei înţelege cum trebuie să ai credinţa unui copil pentru a moşteni împărăţia cerurilor, sau “să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea. Dar răbdarea trebuie să-şi fcă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. ” (Iacov 1:2-4). Dumnezeu a creat şi a aşezat toate lucrurile atât de frumos şi inteligent, încât nu mai este nevoie de o schimbare, deoarece El a făcut totul perfect. Este aşa aranjat de El să ne iubim, să ne slujim, să ne împlinim golul sufletesc care tânjeşte neîncetat după măreţia Lui cu aceste lemne fără de care nu putem fi fericiţi şi împliniţi. Slujirea cere multă jertfă, multă dragoste şi multă dedicare, dar toate eforturile pe care trebuie să le faci sunt răsplătite din plin. Să nu uiţi niciodată Dumnezeu nu datorează niciodată nimic nimănui. El este un Dumnezeu care dă totul cu mână largă şi fără mustrare, lasă-te condus de mâna Lui şi vei fi binecuvântat din plin.
