Cazul Zotea și politizarea moralei

„De ce iubim femeile? …Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe…” (Mircea Cărtărescu)

 De mai bine de zece ani de când sunt în mass-media, nu de puține ori am auzit vorbe care mai de care despre femei care mai de care. „Uite-o și pe curva aia, mare vedetă o mai ajuns”, „Pesemne că toate curvele ajung pe ecran”, „Ia mai lăsați-mă în pace că tăti artistele și jurnalistele iestea sunt niște curve” – sunt câteva dintre „apoteoticele” calificative care mi-au trecut pe la ureche în toți acești ani despre colegele de breaslă și nu numai. Nu e ușor să răzbați în lumea „bună și morală” de la noi. Ba chiar e foarte greu. Dacă vrei să fii ceea ce la Chișinău se consideră a fi crème de la crème, nu de puține ori trebuie să fii prefăcut, orb, afon, să faci compromisuri și să fii de partea „corectă” a baricadei.

Există la Chișinău o mână de moraliști de serviciu venită, ca noi toți, de la țară, dar rămasă în sânge cu un fel bârfă tipic rurală, moralizatoare, chiar rea pe alocuri. În ultima vreme constat că acest tip de bârfă a intrat și în politică. Iată de ce, nu mai putem vorbi azi de morala politicii, ci de politizarea moralei…

„Mult zgomot pentru nimic”

Întoarsă la Chișinău la începutul lui octombrie, mi-a sărit în ochi cazul tinerei Alinei Zotea, actualmente implicată în politică în rândurile noii generații a unui partid de la noi. Presa de la Chișinău trâmbița în sus și în jos despre cât de… dezgolită frumos a apărut aceasta în câteva pictoriale din… tinerețe și că, să te ferească Domnul ce crimă a comis! Și, mai ales, cum de s-a încumetat să apară pe listele partidului după o atare faptă (sic!). Îl cunoașteți pe fostul prim-ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu, pe europarlamentara Elena Băsescu? Ei bine, ambii au fost manechini în tinerețe și exemplele pot continua. De când și cine interzice manechinelor să facă politică? Cine, din afara partidului, stabilește parametrii în care se poate încadra un pretendent pe listă? Nu înțeleg nici până acum care e problema de principiu și de morală că o fostă manechină – chiar și fotografiată în costum de baie -  candidează pe listele unui partid? Avem cumva vreo lege care interzice așa ceva? Cine dă verdicte de morală aici? Cu ce drept?

Nu am întâlnit-o niciodată și nici nu am avut ocazia să stau de vorbă cu Alina Zotea. Nu îi cunosc abilitățile și capacitățile, răsfoind însă CV-ul ei am aflat că nu e numi manechin. A terminat facultatea de „Economie și finanțe” a USM cu media 9,65! Oare asta înseamnă puțin? Sau nu contează deloc? Și de ce jurnaliștii „echidistanți” din R. Moldova au trecut acest detaliu cu vederea? Dacă aș fi fost printre jurnaliștii care au abordat subiectul cu pricina, înainte de a da cu bâta, m-aș fi documentat, aș fi invitat persoana cu pricina la un dialog, să văd ce spune, ce a făcut și ce face în politică, cum gândește, ce planuri are etc. Nimeni nu spune apriori că Alina Zotea va face o mare carieră în politica de la noi, dar nimeni nu are dreptul să spună că nu va face sau că nu poate să încerce, doar pentru că a participat la concursuri de miss! E ușor să stigmatizezi. Dar ce fel de jurnalism e acesta și ce fel de opinie publică avem noi care nu știe decât să se indigneze când vede vreo fotografie cu o tânără miss în costum de baie și să nu mai poată vedea nimic dincolo de asta…

De când am devenit atât de pudici și vedem doar ceea ce suntem dirijați să vedem, de când chestii cu adevărat imorale din politica moldovenească ne facem a le trece cu vederea?

Cine ar trebui „dezgolit frumos” în politica moldovenească?

Dacă ar fi să îi luăm la puricat pe toți, începând de la liderii de partide, dosare (unele penale), viață personală, cam ce credeți că ar ieși din asta? Cum ar arăta oare aceștia „dezgoliți frumos” la capitolele de mai sus? Ne înclinăm și le zâmbim dulceag, le punem covoare roșii la picioare, le trecem cu vederea slăbiciunile și păcatele, ne facem că nu vedem că de mai bine de douăzeci de ani nimeni nu e pedepsit și nu răspundem pentru nimic în republica noastră. Ne grozăvim însă, ne stropșim, reproșăm, acuzăm și facem exces de pudoare când vedem o poză de la un concurs de frumusețe. Oare cum se numește asta? Nu cumva fățărnicie și lichelism?!

Dacă mâine vi s-ar pune în față un dosar penal al unui candidat pe listele unui partid și fotografia Alinei Zotea, cum ați reacționa? În fața căreia v-ați indigna mai tare? Și câți dintre voi v-ați repezi plini de „mânie proletară” la fotografie, făcându-vă că nu vedeți dosarele?

Tweet