1. La sfat cu mine însumi.  (CONTINUARE, paragraful precedent îl găsiți aici:  http://eleonoramoldovan.blogspot.com/2014/09/4povestire-de-vorba-cu-mine-si-cu-altii.html
1.3-3 Despre aroganța civică (despre politică).
                                         1.   După mine, politica este un viciu, ca și beţia, sau oricare altă slăbiciune omenească. Numai că de la beţie suferă pătimaşul în cauză, sau, de la caz la caz, încă vre-o cîțva din jurul lui. De la politică, suferă toți, chiar și o țară întreagă, iar mai puțin, pînă una-alta, pătimașul. Că pînă la urmă, îşi primeşte și el porţia. Vorba aia, nu cînd vrea omul, ci cînd dă Domnul. Și se duu...ce și el, sireacul, cînd îi vine rîndul, tot acolo, unde merge și bețivul. Nici nu știi, cinemerită mai multă compătimire.     Bețivul, na, s-a dus cumva și gata cu el. Dar âsta, nici să doarmă, nici să moară liniștit nu poate; îl apucă „boala veveriței”. Are mașini performante și nu le poate lua cu el, are imobile de mai mare dragul, bogății, etc,.etc.,etc.... Toate-făpturile puterii lui, și nu le poate lua cu el,...singur-cuc! Ca un nou-născut.
   Toți așteaptă cu mare drag să îl plângă și să îl petreacă în ultimul drum, au grijă să nu se abată la alte gânduri lumești, că pe lumea asta îl așteaptă pomeni din partea lor... Iar el, bietul, ce are din asta? 
   Pentru ce s-a zbătut, pentru ce a luptat? A făcut poporul mai fericit și mai prosper? Ei, hai, vorba poporului: „Țîchi, nevoie, că mâni îi nuntă!”    La început de cale, și-a dorit să îl facă. Da, și-a dorit. Eu chiar îl cred. În fiecare om este un început dumnezeiesc. Dar puterea asta, beleaua asta de putere, cum îl prinde în brațe, il și strică. Îi dă un fel de amnezie, îl face să alerge, să activeze zi și noapte, pentru binele...      - Iată aici e și buba, uită pentru binele cui și pînă una-alta, mai adună la grămada lui, el doar muncește. Rezultatul muncii vine, numai că la un număr mai mic de cetățeni. Poate că așa e și mai bine. Face și el mai avuți pe cîți poate. Pe tot poporul oricum nu ar reuși să îl pricopsească. Și bineânțeles, îi miluieștepe cei mai apropiați, că așa e firea omului.   Dar care dintre noi nu ar proceda la fel? Să facem un experiment teoretic, căci practic, nu avem cum. Deci, să ne închipuim, că Voronin, din cele 7 milioane de euro în formă de automobile, despre care a huit nu demult toată presa și tot internetul și de unde m-am informat și eu,- să zicem, că el propune câte o mașină(nici nu am inchipuire, câte mașini ar putea fi în total) pentru unul sau mai multe suflete- voturi, și se ține de cuvânt. Că, doar nu ar fi ajuns acum la mintea cucoșului să o și facă. 
   Eu zic așa, să ne inchipuim teoretic, să vizualizăm, ca de exemplu, că eu sunt unul din acei norocoși. Cine va refuza mașina?...  Ba chiar fiecare fericit ar mai agita și pe alții să îl voteze. Și pe el și pe oricare altul cu asemenea condiții. Vorba aia: „Deșteptul juruiește și prostul trage nădejde”. 
   Acum, să numărăm bobocii: cine e bun și cine e și mai bun?...    Eu l-am luat pe Voronin ca exemplu nu că am ceva cu el, sau cu politica lui, fer doamne. Alt exemplu mai de la sine grăitor, nu mi-a venit in gând.    Bravo lui, că nu a lucrat degeaba la prosperitatea țării. A avut talent, dacă e adevărat, ce au scris ziarele. Dacă nu e adevărat, să urmărim în continuare  masmedia, să aflăm, cine e minciunosul.   Iată că odată cu democrația, toată populația s-a deșteptat, toți vor să fie autori personali ai dezvoltării infloritoare a republicii. Înainte, dacă vroia omul să participe la apropierea comunismului, intra în partidul comunist. Acum e altă modă. Fiecare își face partidul lui. Degrabă vor fi mai multe partide, decât locuitori în republică. Fiecare e cel mai deștept. Și noi, naivii și credulii, cu numele de popor, trebuie să votăm pentru el. Dar, dacă toți sunt atît de deștepți în parte, ce îi încurcăsă fie și mai deștepți în comun? Aroganța, etc.,etc.,etc.? Mare belea pe capul omului și al republicii, aceste vicii!    Eu în realitate mă bucur, că țara noastră are atîțea oameni cu adevărat deștepți. Acesta este cel mai important patrimoniu al nostru. Dar de ce uneori, își folosesc calitățile ca pe defecte??? - Nu înțeleg...Și îmi vine să le spun așa, pe țărănește:   - Așezați – vă, oameni buni, la o masă mare, să încăpeți cu toții, ca la mama acasă, sau pe o toloacă pitorească oriunde vă cere inima, căci acum sunt multe în țară, cinstițiun butoi – două de vin, sau măcar și pe tot, pe cât a pus Rusia embargou, dar găsiți limbă comună, cum să conlucrați împreună la prosperitatea țărișoarei noastre și a poporului, pe care v – ați asumat, sau vă asumați onorata responsabilitate să îl prezentați, chiar fiind din diferite partide.  Dacă reușiți, dar trebuie să reușiți, va veni timpul, când vă veți mândri cu acest succes și nu va avea prilej nimeni să vă scuipe nici în față, nici în spate.
   Nu mai trageți atâta din Republica Moldova „hăis” și „cială”, că e VIE și o DOARE! Ne doare pe toți, căci noi toți suntem EA!!!
   
Autor: Eleonora.
                                         (Va urma)