Dintotdeauna au fost și vor fi oameni mai triști ca noi, e inevitabil, iar când îi vezi pe stradă îți lasă parcă un gust amar, te simți neputincios și inutil. Mă doare când văd copii sau bătrâni necăjiți, îmi dau seamă că nu pot să-i ajut și mă simt oribil. Încerc să nu dau bani, cred că dacă îi dai o pâine, ceva de mâncare, un fruct, sau poate chiar și o ciocolată (cine știe de când n-a mai mâncat ceva dulce) îl va ajuta mai mult, decât banii care mai mult ca sigur îi vor fi luați. Încerc să caut zâmbetul lor, care deși amar câteodată se afișează. Sunt atât de mulți și toți așteaptă o mână întinsă, un ajutor, un zâmbet. Câteodată îi mai întreb ce vor și le mai cumpăr, alteori pur și simplu cumpăr și dau fără prea multă vorbă.
De câteva luni m-am mutat într-un bloc, care e amplasat aproape de un hypermarket. Merg des pe acolo, ba pentru mâncare, ba pentru detergenți, și de fiecare dată îmi atrage privirea o bătrânică care stă acolo. Ea nu cerșește, ea stă..cu făptura ei micuță și ochii blânzi se uită la oamenii care trec pe lângă ea. Unii prea grăbiți ca s-o observe, alții amărâți după 8 ore de muncă, alții o văd, dar totuși trec mai departe. De câteva luni o văd, aceleași haine negre, același batic negru, chiar dacă e soare sau ploaie, ea e în același negru. Îi cumpăr de fiecare câte ceva. Nu îndrăznesc s-o întreb prea multe. Chipul ei deși brăzdat de riduri nu și-a pierdut din blândețe, se vede că e un om bun. Odată am surprins-o la trecerea de pietoni, am ajutat-o să treacă strada, mi-a mulțumit și m-a întrebat ceva de un autobuz, eu i-am răspuns și am plecat, întorcându-mă să o văd încotro se îndreaptă. Mi-era rușine s-o întreb unde stă sau dacă are familie…
În iarnă am organizat cu colegii mei o strângere de fonduri pentru copii abandonați din Spitalul de Copii din Brașov, ne-am simțit utili și fericiți că am putut ajuta.
Când împrăștii în jur astfel de gesturi mărunte, pentru o clipă vezi lumea cu alți ochi și speri că totul se va schima în curând.
Dragilor, vreau să vă rog un lucru, de fiecare când treceți pe lângă un om nevoiaș cumpărați-i o pâine, un covrig sau ce vreți voi. Să nu fim indiferenți, să ajutăm cu puținul pe care-l avem. Dacă ne unim forțele putem face lumea mai bună. Nu te mai plânge, ești un fericit. Fericește pe alții.
sursa imaginii: http://www.pravmir.ru/konec-delu-venec/
