O lună tristă ce își varsă atîtea lacrimi tot uscate,
Nemuritoare.
Nu mai simt nimica, din nimicul ce mai vine.
Țesuturile tale cu ale mele se tot combină,
Ți-e trist,mi-e tris și mie.
Durerea.
O simți, fără putere ești în fața vieții tot deșarte,
Fără tine sunt nimic, sau un nimic mai mare, poate.
Mi-e frig și un rece de la tine vine.
Și ce ai acolo ?
Am nimic.
