Mi-am imaginată lungă, fără mîneci, cu talie înaltă, de o mătase fină ca firul de păianjen...dar nu prea lungă, aşa..comod de lungă...să o pot purta şi după nuntă cînd mi se va face dor de emoţiile trăite, sau voi fi năpădită de vreo amintire sau vreo nostalgie....sau voi dori să sărbătoresc o altă nuntă (mă refer desigur la "hîrtie, argint, aur, diamant"..şi cîte mai sunt acolo).
Dar simplitate nu e simplă...
sunt şi eu curioasă cu ce rochie mă voi alege...cînd îi va sosi ceasul.
