D-ale mândriei…

Nu prea mi-e dragă să mă laud (lumea zice că nici nu-i frumos), dar uneori te copleşesc emoţiile de o mică proprie realizare şi parcă vrei s-o împarţi cu prietenii.

Ei bine, una din aceste mici realizări este o postare de pe acest blog, care publicată pe voxpublika, a avut un impact surprinzător.

Mă rog, nu sunt eu mare editorialist sau jurnalist, nici măcar un mare blogger, dar atunci când cele câteva rânduri îţi sunt citite de peste 2 000 de ori, inclusiv distribuite şi apreciate de câteva sute, parcă simţi, aşa, un fior al mândriei.

Nu ştiu dacă e cel mai citit şi apreciat articolaş al meu, cert este că dă aripi şi imbold în a continua treaba cu adevărul.

Ups, de fapt, cu proadevărul… )))

P.S. Vă mulţumesc, dragi cititori !!!