Monolog despre clona CCA-ului

„Moldova rămâne, oficial, cea mai săracă țară din Europa” – afirmație care, parcă, nu mai vrea să-și piardă din sens și care apare ca titlu de presă în fiecare an. Suntem mereu săraci și triști în timp ce, desigur, nu lipsesc mașinile luxoase în ambuteiaje, castelele de procurori pe  „odnoklassnici” și „trii devetci”, corupție, vânători. All inclusive, mai pe scurt. Ei da mai nou, avem și mi(ni)ster care dublează activitatea unei instituții subordonate direct Parlamentului. Sau poate eu nu înțeleg ceva?

Accesând pagina web a Ministerului Culturii găsesc „Strategia sectorială de cheltuieli pentru sectorul „Cultura”, pe anii 2015-2017”. Deschid intrigată să văd ce ne așteaptă și-mi sare-n ochi ceva nou   -  „cheltuielile sectorului „Cultura” întrunesc activitatea [...] televiziunii, radiodifuziunii publice şi a audiovizualului”. Parcă-i ok, nu? Adică, e bine ca instituția care elaborează politici publice în domeniul culturii să fie prezentă și în lumea audiovizualului, să insiste asupra difuzării filmelor, translării spectacolelor autohtone, etc.

Mergem mai departe. Programul sectorului „Cultura” pe anii 2015-2017 include 6 subprograme, ultimul fiind întitulat „Supravegherea instituţiilor în domeniul audiovizualului”. Iată aici apar întrebările. Parc-am mai avea noi o instituție care are această atribuție – Consiliul Coordonator al Audiovizualului, o autoritate cunoscută, prezentă și activă.

(Imediat mă gândesc să nu trag concluzii pripite și să văd care-i treaba)

Apoi iată că „treaba-i putredă”

Subprogramul VI include activităţile de supraveghere şi monitorizare:

1. a corectitudinii conţinutului serviciilor de programe oferite de radiodifuzori;
2. a respectării modului în care radiodifuzorii publici şi privaţi îşi îndeplinesc obligaţiile asumate în licenţa de emisie, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale;
3. controlul distribuitorilor de servicii, a listelor de canale aprobate de CCA;
4. a modului în care aceştia îşi îndeplinesc obligaţiile asumate în condiţiile autorizaţiei de retransmisie.

Prin aceste activităţi, Ministerul Culturii ar urma să atingă „scopul primordial de protecţie a intereselor consumatorilor de programe”.

DE CE?

De ce e nevoie de clona CCA-ului care face aceleași lucruri și chiar mult mai multe??? Conform statutului acestuia,  Consiliul Coordonator al Audiovizualului are următoarele atribuţii:

1. supravegherea respectării modului în care radiodifuzorii publici şi radiodifuzorii privaţi îşi îndeplinesc obligaţiile asumate în licenţa de emisie, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor legale, (vezi pct. 2 de mai sus);
2. supraveghează corectitudinea conţinutului programelor oferite de radiodifuzori, numai după comunicarea audiovizuală a acestor programe, (vezi pct. 1 de mai sus);
3. adoptă concepţia de reflectare a campaniei electorale pentru alegeri;
4. oferă avizul referitor la Caietul de sarcini al radiodifuzorului public și adoptă codul de conduită al radiodifuzorilor în vederea conceperii şi comunicării audiovizuale a serviciilor de programe în conformitate cu prezentul cod şi standardele europene (vezi pct. 3 de mai sus);
5. stabileşte condiţiile, criteriile şi procedura de acordare a licenţelor de emisie și le eliberează.

În anul 2014 pentru supravegherea instituţiilor în domeniul audiovizualului Ministerul Culturii a alocat din bugetul de stat 9589800 lei (aprox. 502 mii de Euro). Normal?  Normal. Și așa cum strategia e pe trei ani înainte, desigur, ea mai prevede cheltuieli ulterioare pentru „asigurarea monitorizării serviciilor de programe ale radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova, efectuarea monitorizărilor generale şi a monitorizărilor tematice la următoarele capitole: protecţia copiilor şi respectarea demnităţii umane, protejarea patrimoniului lingvistic şi cultural-naţional, respectarea condiţilor legale de difuzare a publicităţii”, etc.

Dar să nu credeți că CCA-ul se ține pe aer. El tot are nevoie de bani pentru a funcționa. De exemplu, în anul 2013, „originalul”-ului i-a fost aprobat bugetul de 5389200 lei (aprox. 282 mii Euro), sumă care implica și creșterea personalului, plata contribuţiilor de asigurări sociale şi primele obligatorii de asistenţă medical a angajaților. Bugetul originalului CCA se constitue din subvenţii de stat, venituri din taxe pentru licenţiere, din alte taxe plătite de radiodifuzori, în proporţie de 1% din cifra de afaceri anuală, dar și din granturi. Hmmm…

Apoi, eu ceva nu-nțeleg sau într-adevăr trăim într-o țară unde un mi(ni)ster dublează activitatea unei instituții subordonate direct Parlamentului?

The post Monolog despre clona CCA-ului appeared first on Bloguvern.