Istoria poporului Israel

60 de ani de la Înfiinţarea Israelului ca stat.

 

Poporul Israel, ca şi popor a lui Dumnezeu, are o istorie aparte. Thora sau vechiul Testament este istoria formării poporului Israel şi a existenţei lui cu evenimente de glorie, dar şi de umilinţă până la venirea lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu, foarte mult aşteptat de evrei. Israelul întotdeauna a fost un popor mai binecuvântat şi mai deosebit în comparaţie cu alte noroade, prin simplul fapt că era poporul ales, poporul lui Dumnezeu. Poporul Israel ia naştere din seminţia lui Avraam, prietenul lui Dumnezeu. Pentru că Avraam nu avea  copii şi stăruia în rugăciune de Dumnezeu să-i de-a copii, Dumnezeu îi promite că îl va face un neam mare şii va da în stăpânire ţara în care atunci era un străin. „Eu sânt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta… Seminţiei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor, a Hetiţilor, a fereziţilor, a Refaimiţilor, a Amoriţilor, a Cananiţilor, a Ghirghisiţilor şi a Iebusiţilor.”(Genesa15:7-21).  Acest verset confirmă afirmaţia că Israel este un popor mai deosebit decât toate celelalte, desigur până la venirea Domnului Isus, pentru că în Cristos numai este nici grec, nici iudei, ci toţi suntem copii Lui răscumpăraţi. Dar să ne întoarcem la Israel şi să vedem ce s-a întâmplat cu 60 de ani în urmă. Atunci când Dumnezeu a încheiat legământ cu Avraam, El a pus hotarele ţării care va fi locuită de urmaşii lui Avraam, poporul ales. Cu privire la poporul evreu sau făcut multe prorocii şi multe din ele sau înplinit. Evenimentul care a avut loc în 1914, şi anume înfiinţarea Israelului ca stat este înplinirea unei prorocii. „Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un neam aşa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fii!…”  este prorocia din Isaia 66:8, care s-a împlinit în 14 mai 1948. Poporul lui Dumnezeu a pribegit foarte mult din cauza neascultării, pedeapsa lui Dumnezeu din ultima istanţă fiind robia. Cu multe suferinţe au trecut prin robia egipteană, babiloniană, asiriană, medo-persană, elenă, romană, dar cu toate acestea ei aveau o speranţă că într-o zi vor fi un popor liber, vor avea un stat al lor aşa cum a promis Dumnezeu încă lui Avraam „Domnul s-a arătat lui Avraam, şi i-a zis: ”Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale. Şi Avraam a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase”(Genesa12:7). În 1948 violenţele regimului nazist şi comunist se intensifică. La 4 mai 1948, forţele Britanice se retrag din Palestina, astfel că Israelul îşi declară independenţa şi deschiderea către poporul evreu de pretutindeni ca stat-mamă. SUA recunoaşte înfiinţarea noului stat, în timp ce Egipt, Siria, Liban şi Iraq se pregătesc să invadeze noul stat israelian pentru a preveni expansiunea Trans-Iordaniană. Pe 15 mai are loc atacul, dar este respins, şi în acelaşi timp aproximativ 800.000 de evrei părăsesc Iraq-ul, Siria, Libanul şi Egiptul dintre care aproximativ 500.000 se alătură noului stat. Cu toate că, începând cu anul 1881 evreii au început să se întoarcă în patria lor, pământul promis de Dumnezeu, mulţi din ei au rămas în statele unde au fost refugiaţi. Spaţiul românesc şi chiar Basarabia nu a fost o excepţie. Holocaustul a fost marea tragedie din acea perioadă pentru evreii de pretutindeni, dar şi din Basarabia. Cuvântul „Holocaust” se traduce din greacă „sacrificiu”, iar acestui sacrificiu a fost supuşi mii de evrei, romi, invalizi şi bolnavi psihic în timpul celui de-al doilea război mondial. Nu cred că jertfele Holocaustului există într-un document, undeva într-o arhivă. Au fost prea crude şi prea mari pentru a fi făcute publice. Oare de ce a îngăduit Dumnezeu aceste lucruri în istoria poporului său? Scriptura este clară cu privire la acest aspect. Dumnezeu este Sfânt şi Drept şi el nu poate tolera păcatul. Nu pot să afirm cu tărie că holocaustul a fost o pedeapsă pentru Israel din cauza păcatelor lor, dar ştiu cu fermitate că El a promis încă lui Avraam, că El va binecuvânta pe cei ce binecuvântă poporul Lui şi va blestema pe cel ce îl va blestema. Situaţia evreilor refugiaţi în Basarabia a fost tot atât de crudă ca şi în Germani sau lagărele de concentrare din Uniiunea Sovietică. Odată cu semnarea pactului Molotov-Ribentrop, Basarabia a fost dezlipită de România şi anexată Uniunii Sovietice. Chiar din primele zile după anexarea Basarabiei la U.S. politica comunistă a început să se ocupe de evrei şi de creştinii din teritoriu. Astfel că în timpul celui de-al II-lea război mondial au fost omorâţi aproximativ 265 de mii de evrei. Acestea sunt doar niţte cifre formale şi nu se ştie cât sunt de reale, dar realitatea în amintirile celor care au trăit acele clipe de groază este prea crudă pentru a fi descrisă în cuvinte simple. În 1941 când soldaţii se pregăteau să împuşte evreii, i-a impus pe fiecare să-şi sape singuri mormintele. Atunci au fost omorâţi 400 de persoane. Ciumac T.M. a mărturisit  că a fost martor atunci  când în raionul Briceni înainte de ai omorâ pe evrei, au început să-i bată, să-i spânzure prin copaci, iar un ofiţer a împuşcat de opt ori în capul unui copil de opt ani, dar nu a putut să-l omoare şi atunci l-au îngropat de viu. Acestea ne mărturiseşte istoria şi cei ce au fost martori oculari a acelor momente groaznice pentru evrei. Astăzi lucrurile sau schimbat, Israelul este un stat independent, şi acum Chişinăul se consideră un loc deosebit pentru întreaga mişcare mesianică din întreaga lume. Anume în Chişinău, la sfârşitul sec. XIX a apărut prima comunitate de evrei mesianici din lume. La momentul dat comunitatea de evreii mesisnici din Moldova se bucură de rezultate frumoase, în pofida tuturor circumstanţelor prin care au trecut. Anul acesta cu ocazia aniversări a 60 de ani de la înfiinţarea Israelului ca stat, comunitatea de evrei mesianici au organizat o conferinţă de aniversare, pentru a sărbători acest eveniment important din istoria Israelului. La conferinţa au participat reprezentanţii a diferitor confesiuni religioase din Moldova cu câte un cuvânt de felicitare. Programul a mai inclus un film despre represiile poporului evreu în timpul celui de-al doilea război mondial şi la final, după cum este obiceiul evreilor, un mic concert de muzică şi dans evreiesc şi românesc. De asemenea în cinstea acestui eveniment important pentru toţi evreii în incinta Centrului Cultural „Constantin Brâncuşi” se desfăşoară o expoziţie de fotografii cu imagini din Ţara Sfântă. Cu toate acestea, Israelul aşa cum a fost, este şi va rămâne în veci poporul lui Dumnezeu. Un popor ales prin care Dumnezeu şi-a arătat slava, caracterul şi dragostea Lui pentru oameni, întregii omeniri. Hotarele ţării promise, stabilite de Dumnezeu la încheierea legământului cu Israel nu sânt toate încă în componenţa statului de 60 de ani Israel. Aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu conţine lucruri care se întâplă acum sau urmează să se înplinească. Şi aceasta este un lucru minunat, pentru că anume prin aceasta se confirmă actualitatea scripturii de-a lungul veacurilor. Biblia niciodată nu a fost şi nici nu va fi o carte veche cum susţine lumea de astăzi. Promisiunile lui Dumnezeu sau înplinit, se înplinesc şi încă mai urmează să se înplinească. Dumnezeu a promis lui Avraam o ţară şi urmaţi cât stelele cerului şi nisipul mării, care nu pot fi numărate. Fii sigur că Dumnezeu îşi ţine promisiunile nu doar faţă de poporul Israel, ci de fiecare om care crede în Fiul Său şi în promisiunile Lui. Încrede-te în Dumnezeu din toată inima ta şi El îţi ca da biruinţă şi binecuvântare.