Distinsa Zaza a lansat, odinioară, cumva fără voia ei, categoria "Stau în casă, scriu prostii". Ce vremuri! Iată că azi sunt în măsură să-mi găsesc un companion în acest club strâmt. E o provocare mai ales pentru Hiacint, care "se revendică" mai mult de la limba engleză şi e în măsură să judece obiectiv, dar - sper - aspru (după cum îi place). Îi doresc maţe rezistente la lectura năucitoarelor păreri pe care le va găsi la adresa de mai jos. Veţi întâlni acolo exact genul de opinii autoerotice (deşi, aparent, bine înveşmântate intelectual) cărora nu le poţi răspunde decât birjăreşte. Este un exemplu desăvârşit de prostire prin cultură. De argumentare în gol. De infatuată defilare lexicală, ca scop în sine. De abuz argumentativ, abuz de gândire. Gândire în cuburi. Unii chiar ar fi fost mai fericiţi dacă s-ar fi născut dislexici.
Câteva reflecţii la adresa limbii engleza, formulate de Alain de Benoist şi Giorgio Locchi

Ok, iată şi o mostră, ne reîntâlnim după ce mă întorc de la vomitorium:

Limba engleză, în ciuda unui lexic debordant, este de o intensă debilitate structurală şi sintactică (absenţa declinaţiilor, conjugări simplificate, coagulare a formei “tu” şi a formei “voi”, dispariţia pluralului la nivelul adjectivului etc.)