În acest interval de timp absenţa mea a fost accentuată foarte bine ! Am dat şi ultimul examen de absolvire a gimnaziului , sunt cu inima împăcată şi tot timpul meu este pierdut pe o nouă pasiune . Ba nu , timpul este pierdut pe facebook , gîndindu-mă la Ia Mania , la Grecia şi la ideile mele . Cu cititul nu m-am împăcat acum . Astăzi am fost la bibliotecă să îmi aleg altă carte , însă , cum e tradiţia , trebuie să recomand o carte din cele citite . Deci , începem :)
Lista cărţilor care m-au fermecat continuă . Creşte . Sufletul meu a savurat o carte total diferită . Da , fiecare carte este unică , dar cartea “Fără ideal” de Henryk Sienkiewicz e în totalmente superbă. Un motiv pentru a o citi este faptul că autorul a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură . Motivaţia Juriului Nobel ,1905 : “Pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic.”
William Faulkner a zis ferm : “Într-o bună zi am înţeles că Sienkiewicz cunoştea de mult răspunsul la întrebarea de ce scriem : pentru îmbărbătarea inimilor . Aceasta se refera la fiecare dintre noi.”
Am subliniat cîteva gînduri care sunt excepţionale :
- Omul care lasă în urma lui un jurnal , indiferent dacă-i scris bine sau rău , important e să fie sincer,acela transmite viitorilor psihologi şi romancieri nu numai tabloul timpului său , ci unicele documente veridice pe care să se poată baza. De asemenea, preconiza că în viitor romanul va avea în exclusivitate dorma de jurnal; şi, în sfîrşit , mai susţinea că acela care scrie un jurnal , depunde implicit o activitatea pentru binele poporului său şi-ţi dobîndeşte astfel dreptul la recunoştinţa acestuia .
- Dacă te obişnuieşti să-ţi scrii impresiile şi gîndurile , asta se transformă cu timpul în una dintre cele mai plăcute îndeletniciri .
- Cu cît un scriitor e mai talentat , cu atît face mai puţină literatură .
- Omul care gîndeşte mult şi simte intens are adesea senzaţia că , dac-ar înregistra pur şi simplu ceea ce gîndeşte şi simte , ar da naştere unui lucru neobişnuit . Dar cînd ne apucăm de treabă , alunecă fară să vrea într-o anumită manieră stilistică şi chiar dacă este convis că scrie numai pentru sine , tot adoptă o anumită poză şi frazeologia obisnuită; gîndurile noastre refuză să se scurgă pe hîrtie aşa cum sunt prin braţul , degetele şi peniţa cu care scrie şi s-ar putea spune că nu capul dirijează pana , ci pana dirijează capul şi că ce mai adesea o face într-un mod plat , banal , nantural.
- Nimeni nu ţine cont de faptul că trebuie să ştii ce vrei,
- Cu cît întîlneşti mai puţine pietre în cale , cu atît eşti mai puţin expus să te împiedici şi să cazi.
- Orice om poartă în el o anumită tragedie .
- Pînă nu demult , cînd romantismul era în floare , în inimi şi în poezie , oamenii îşi purtau tragediile ca pe nişte togi pictural drapate,acum le poartă ca pe nişte flanele de piele, pe sub cămaşă.
- A purta veşnic în tine critica vigilentă a propriei tale fiinţe, înseamnă a desprinde o parte din spiritul tău necesară pentru asta şi a simţi viaţa şi impulsurile ei nu cu toată fiinţa ta , ci numai cu restul rămas.
- Mintea omenească trece printr-o tragedie,care a început odată cu recunoaşterea propriei sale neputinţe.
- Psihologia de astăzi profează analiza foarte concretă a tuturor tipurilor de manifestări psihice , dar , întrebată despre numurirea sufletului , răspunde la fel :” nu ştiu ” – şi realmente nu numai că nu ştie, dar nici nu poate şi nimic.
- Simţim uneori nevoia să ne justificăm faţă de noi înşine.
- Femeia însă, cînd greşeşte, susţine că doi cu doi fac o lampă şi atunci poţi să te dai cu capul de pereţi .
- Cu cît o poloneză este mai nesuferită fiind nevasta altuia , cu atît poate fi mai dorită , cînd e nevasta ta proprie .
- În fiecare dintre voi zace o regină şi prin asta vă deosebiţi enorm de alte femei ş fiecare dintre voi consideră că acordă mare favoare şi binefacere lăsîndu-se iubită , nici una nu este de acord să fie doar un adaos , o completare a vieţii bărbatului , care are în fond alte scopuri . Vreţi să existăm noi pentru voi şi nu invers . În urmă , vă iubiţi mai mult copiii , decît soţul . Soarta lui e soarta satelitului .
- Există feţe care parcă-s transpunerea muzicii sau a poeziei în trăsături omeneşti .
- Nimic nu cucereşte , nu atrage mai mult sufletul unui bărbat , decît sentimentul că e iubit.
- Din cauza ziarelor a dispărut astăzi simţul acela care deosebea adevărul de minciună, a pierit sentimentul justiţiei , al legalităţii sau ilegalităţii, răul a devenit insolent , nedreptatea a început să se exprime în termenii echităţii, într-un cuvînt , spiritul uman a devenit prin presă imoral şi orb.
- Omul este ca marea : are flux şi reflux.
- E cert- iubirea ne redă puritatea.
- Sunt oameni carora nu le place la femei expresia îngerească ,dar , după mine , să înveţi un înger cum să fie femeie – e o culme a victoriei .
- Moartea nu-i nimic altceva decît îndepărtarea atît de imensă, încît chiar şi celei mai iubite fiinţe cufundate în ea îşi pierd treptat caracterul real şi se transformă doar în nişte umbre albăstrii , dragi inimilor noastre.
- M-am convis că pînă în ultimele clipe de viaţă omul îşi păstrează toate trăsăturile de caracter , chiar şi ciudăţeniile .
- Cît de profund nefericit este omul al cărui suflet şi-a pierdut simplitatea !
- În fiecare dintre noi zace un satir .
Filed under: Biblioteca mea, De-ale mele., New!!!, Reflectări Tagged: biblioteca, carte, fara ideal, henryk sienkiewicz
