Nu esti suficient de bun si nici curaj mai mult decit de ajuns nu se gaseste pentru a pleca.Iubesti pina la absurditate si tot nu exista putere de a indura frinturile de intrevederi periodice sau mai bine zis cind da Domnul. Suferim iluzia unei iubiri neimpartasite si ne distruge iubirea celui de aproape aflat la distanta. Nu poate fi contemplat sentimentul de iubire nerealizata , dar stii cum e sa fii sugrumat de cea a iubitului tau.
E in legea noastra sa confundam realitatea si sa ne bucure ceea ce nu ne apartine si sa ne omoare ceea fara de care nu putem trai . Suntem zeii progresului stiintific , tehnic , dar raminem a fi niste ratati cind vine vorba de valorificarea sufletului si materializarea acestuia.Ne deprima lumina soarelui , dar ne incalzeste camera alb varuita si undeva fragmentata de un verde pal cu o fereastra prin care bate lumina intunericului nocturn. Simtim aproape strainii si straini devenim in bratele celui de aproape. Ublam si cersim atentia celor care ne gonesc si nu vedem cum se prabuseste fara noi cel care ne iubeste. Ieri fericirea purta un nume , azi doar umbre mai strabat.
