Săptămâna trecută am mai avut o dată ocazia să mă delectez cu un interviu luat lui Dorin Chirtoacă de bravul prezentator cenzurist de la “Vocea Basarabiei”, Arcadie Gherasim. Trebuie să recunosc din start că n-am avut răbdarea să audiez tot interviul, pentru că reuşisem între timp să mă plictisesc de-a binelea. Dorin, spre marea mea dezamăgire, a rămas doar cu discursurile sale cursive, bine legate, ceea ce, trebuie să recunosc, în condiţiile RM, este o calitate rară, care impresionează. În rest, demagogia a fost la ea acasă. Moderatorul se tot scuza că-i pune întrebări incomode, având în vedere acuzaţiile venite din partea colegilor de coaliţie. Dar, în special, m-au revoltat două aspecte.
În primul rând, tânărul primar face mare caz că a reuşit să achite datoria de 500 mln. lei şi că unele direcţii din cadrul primăriei municipale au reuşit chiar să facă economii, să acumuleze ceva bani. Dar onorabilul demnitar a uitat să precizeze ce sacrificii şi ce lipsuri sunt nevoiţi să suporte angajaţii primăriei pentru mofturile sale electorale. În timp ce coşul minim de consum nu este mai mic de 1500 de lei, el are tupeul să plătească angajaţilor săi doar 800 de lei, chiar şi mai puţin, cerându-le să fie plini de entuziasm şi să manifeste responsabilitate maximă. Acum îşi face imagine de gospodar şi politician onest şi intransigent, iar peste un an va accede în parlament, lăsându-şi angajaţii cu salariile mizerabile de acum. Apropo, salariul său a rămas acelaşi. Nu mă va putea nimeni convinge că Chirtoacă a produs nu ştiu ce revoluţie la primărie sau în viaţa politică, atâta timp cât îşi bate joc de bunăstarea angajaţilor municipali. De când a venit el la cârma primăriei, am constatat doar că nivelul meu de viaţă s-a înrăutăţit catastrofal, că o duc mult mai prost decât pe timpurile predecesorului său comunist.
În al doilea rând, problema câinilor vagabonzi. Proaspătul primar a declarat că, într-adevăr, în anumite cazuri, aceştia pot produce probleme copiilor, femeilor sau bătrânilor neputincioşi, şi atunci este nevoie ca să fie evacuaţi (de fapt, sunt duşi în suburbii, de unde revin în aceeaşi zi). Dar nu a uitat să repete ferm că, în acest caz, se impune aplicarea unei soluţii umane.
Poate ar fi, totuşi, mai potrivită o soluţie canină vizavi de patrupedele vagabonde, care-i atacă şi pe bărbaţii adevăraţi gen Chirtoacă, nu doar pe fiinţele neajutorate tradiţional?