M-am trezind gîngurind trei cuvinte..."fata de coriandru". Le purtasem dintr-un vis adînc, în care mă rostogolisem spre zori, şi pe care acum nu îl mai pot reculege din lumina zilei.

Fata de coriandru...





Azi mi-am luat toate torbiţele mele de la hotel şi le-am adăpostit într-o singură odăiţă care îmi va fi casă...pentru cine ştie cît timp.

E pentru prima dată în ultimii 6 ani cînd intru între patru pereţi fără a şti cînd îi voi lăsa. Nu voi mai avea cuiburi staţionare, hoteluri, nu voi mai împleti drumuri în regim de şase luni. Aici îmi voi aduce pianul, aici îmi voi înşira toate rochiile, aici îmi voi citi toate cărţile.

E pentru prima dată cînd îmi face plăcere să despachetez bagajele. Să scot cărţile, rînd pe rînd, şi să le potrivesc una lîngă altă...căutîndu-le după culoare, lăţime, temă. Să desfaş cărţi poştale din plicuri, recitindu-le...pe una din ele, autorii căreia îmi sunt foarte îndepărţaţi şi reci la suflet, totuşi am păstrat-o proptită de-asupra căpătîiului...pentru că în ea stă scrijelită ultima mea decizie. Pe ea, stă colorat Parisul...

Această carte poştală îmi aduce aminte de ce sunt în Londra, îmi aduce aminte de ce azi sunt în această odăiţă...


IMAG0828+(2).jpg