M-a intrigat recent relatarea lui Oleg Brega de la Instanbul, în care se arăta surprins de abilitatea târgoveţilor turci, care stau şi în cap numai să te determine să cumperi ceva de la ei. În plus, cunosc o mulţime de limbi sau fraze standard din ele, reuşind să-i impresioneze plăcut pe turiştii din ţările mai mici, ale căror limbi nu sunt de circulaţie internaţională. În acest context, aş vrea să abordez capacităţile de comunicare ale comercianţilor din RM, care, dacă aş spune doar că produc o impresie stranie, dezagreabilă, de inadecvare evidentă nu aş spune nimic. Aceştia par, mai degrabă, a fi persoane salarizate special să insulte clientul, să-l şocheze, oripileze în ultimul hal. În ultimul timp, evit chiar să trec pe la piaţă, ca să-mi menajez sănătatea psihică, dar nu numai. De regulă, de după tejghea, bărbaţi sau femei mohorâte te privesc răutăcios şi iritat, de parcă ai fi un musafir nepoftit. Îţi aprinzi paie în cap dacă îndrăzneşti să pui la îndoială calitatea mărfii pe care o expun la vitrină. Uneori se arată atât de scandalizaţi că ai dubii în privinţa mărfii lor, încât refuză chiar să ţi-o vândă. Ţi-o smulg brusc din mână şi o pun alături de ei cu un aer triumfător. Să vedem ce o să faci acum, par ei să spună în gândul lor. În ultimul timp, au apărut şi târgoveţi nostalgici, care nu pot uita nicidecum crăcănatele litere chirilice. Fenomenul a fost sesizat de mai mulţi oameni, inclusiv în mass-media - un indiciu elocvent că fenomenul ia amploare. Şi aceştia refuză să te deservească dacă te arăţi surprins de etichetele scrise cu grafie chirilică. De fapt, acesta e procedeul folosit cel mai des de târgoveţii indigeni, menit să-i pună la respect pe toţi cei care le nesocotesc importanţa şi prestigiul social. Procedeu sinucigaş folosit de antitârgoveţi pe măsură.