Alexandrina Pereu, studentă la faculatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM recent a vizitat organizaţia AE Neoumanist. A pus pe foie impresiile sale care le gasiţi mai jos:
La doar 25 de kilometri de capitală, în oraşul Strășeni, se află un superb centru de zi pentru cetățenii în etate, ce poartă o denumire reprezentativă – „Răsărit”, care și-a început activitatea încă din anul 2003. Acesta este primul proiect al Asociației pentru Educație „Neoumanist”, al cărui scop este îngrijirea pensionarilor.
La centru sunt înregistrate 245 de persoane, care sunt divizate în trei grupe: grupa C – vine doar la baie, grupa B beneficiază de baie și spălătorie, grupa A se bucură de întreg pachetul de servicii plus prânz. Asistentul de proiect, Vladislava Tcaci, spune: „Vinerea sunt două grupe împreună, ceea ce înseamnă că numărul persoanelor poate depăși de 40. Astăzi, după cum vedeți, sunt în jur de 45 de pensionari.”
Într-adevăr, încă de la intrare, am observat că sunt destul de multe persoane în etate. Spre deosebire de faptul cum suntem noi obișnuiți să vedem bătrânii cu fețe serioase și triste, aici mă umplu de fericire de la chipurile senine pe care le au aceste bunicuțe, acești bunei. E atâta culoare în acest centru, încât și viața-ți pare mai frumoasă. Le spun sincer „Bună ziua!” și cu o mai mare căldură spirituală primesc răspuns la binețe. Și ce zâmbete molipsitoare au!
Mergând pe holul clădirii, aud cum cineva cântă la acordeon și este acompaniat de mai multe voci. Atât de frumos mai sună! Doamna Vlada deschide ușa sălii de unde vin notele atât de bine combinate, un grup de bătrâni cântă cu sufletul, cu privirea și au niște voci mai mult decât pătrunzătoare. Aceștia sunt conduși de Tanti Xenia, cea care timp de 30 de ani a fost dirijoare. Cu atâta măiestrie își îndeplinește femeia rolul.
Între timp, în sala de zi și într-o cămăruță de alături stau întinse câte o masă de 6-8 persoane, unde se joacă cărți. Râsetele și buna dispoziție nu lipsesc nici aici, evidente mai ales prin tachinările pe care și le fac unul în adresa celuilalt.
Bătrânii nu au timp să se plictisească. Dacă nu cântă și nu joacă cărți, atunci lecturează sau comunică, sau, de ce nu, privesc televizorul. Pe tanti Nelea am surprins-o brodând, fără ochelari, la vârsta de 88 de ani. Dumneaei e născută într-o zi cu Regina Angliei, dar consideră că arată mult mai bine decât monarhul.
Lângă mulțimea de broderii de pe perete este amenajat un colțișor cu obiecte din lut, aduse de către beneficiari de pe la casele lor. Cel mai vechi exponat are peste 120 de ani și a fost un vas folosit la prepararea plăcintelor.
Pentru cei care vin aici, centrul este o a doua casă, doar că generează mai multe speranțe, mai ales că serviciile prestate sunt pe deplin gratuite, iar pensiile pot fi cheltuite după bunul plac al fiecăruia, deși nu prea se pot cumpăra multe cu această sumă de bani.
Sală de masaj, cantină drăguț aranjată, un dejun dulce dimineața și un prânz mult-așteptat la amiază și, bineînțeles, afecțiune din partea celor din jur. Toți se cunosc între ei, iar procesul de comunicare nu mai încetează. Ce altceva și-ar mai dori la bătrânețe? Ba mai mult, pentru a-i încărca cu energie, persoanele de la azil fac și ore de dans! O dată-n săptămână, coregrafa Cristina Croitor trezește tinerețea ce se ascunde molcom sub haina vârstei. „E super. E interesant. Diferit de ceea ce fac cu copiii. Vin cu plăcere aici”, mărturisește profesoara de dans. Bătrânii au posibilitatea să-și manifeste talentele în cadrul mai multor evenimente organizate cu prilejul anumitor sărbători.
După ora 17.00, însă, ziua plină de activități a bătrânilor ia sfârșit și trebuie să se întoarcă acasă. Dacă le vine greu să se deplaseze, atunci centrul are grijă de ei: bătrânii beneficiază de un microbuz.
Cu greu am putut să mă despart de acele câteva zeci de perechi de ochi care-ți spun „Să mai intrați pe la noi!”Nu în zadar pe peretele din exterior al clădirii stau inscripționate cuvintele lui Cicero „Bătrânețea stimată și onorată de tineri devine mai ușoară”. Acest centru de zi are puterea să prelungească semnificativ, dacă nu durata vieții, atunci cu siguranță durata fericirii persoanelor în etate.
Alexandrina Pereu, studentă, USM , facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării
Alexandrina Pereu, studentă la faculatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM recent a vizitat organizaţia AE Neoumanist. A pus pe foie impresiile sale care le gasiţi mai jos:
La doar 25 de kilometri de capitală, în oraşul Strășeni, se află un superb centru de zi pentru cetățenii în etate, ce poartă o denumire reprezentativă – „Răsărit”, care și-a început activitatea încă din anul 2003. Acesta este primul proiect al Asociației pentru Educație „Neoumanist”, al cărui scop este îngrijirea pensionarilor.
La centru sunt înregistrate 245 de persoane, care sunt divizate în trei grupe: grupa C – vine doar la baie, grupa B beneficiază de baie și spălătorie, grupa A se bucură de întreg pachetul de servicii plus prânz. Asistentul de proiect, Vladislava Tcaci, spune: „Vinerea sunt două grupe împreună, ceea ce înseamnă că numărul persoanelor poate depăși de 40. Astăzi, după cum vedeți, sunt în jur de 45 de pensionari.”
Într-adevăr, încă de la intrare, am observat că sunt destul de multe persoane în etate. Spre deosebire de faptul cum suntem noi obișnuiți să vedem bătrânii cu fețe serioase și triste, aici mă umplu de fericire de la chipurile senine pe care le au aceste bunicuțe, acești bunei. E atâta culoare în acest centru, încât și viața-ți pare mai frumoasă. Le spun sincer „Bună ziua!” și cu o mai mare căldură spirituală primesc răspuns la binețe. Și ce zâmbete molipsitoare au!
Mergând pe holul clădirii, aud cum cineva cântă la acordeon și este acompaniat de mai multe voci. Atât de frumos mai sună! Doamna Vlada deschide ușa sălii de unde vin notele atât de bine combinate, un grup de bătrâni cântă cu sufletul, cu privirea și au niște voci mai mult decât pătrunzătoare. Aceștia sunt conduși de Tanti Xenia, cea care timp de 30 de ani a fost dirijoare. Cu atâta măiestrie își îndeplinește femeia rolul.
Între timp, în sala de zi și într-o cămăruță de alături stau întinse câte o masă de 6-8 persoane, unde se joacă cărți. Râsetele și buna dispoziție nu lipsesc nici aici, evidente mai ales prin tachinările pe care și le fac unul în adresa celuilalt.
Bătrânii nu au timp să se plictisească. Dacă nu cântă și nu joacă cărți, atunci lecturează sau comunică, sau, de ce nu, privesc televizorul. Pe tanti Nelea am surprins-o brodând, fără ochelari, la vârsta de 88 de ani. Dumneaei e născută într-o zi cu Regina Angliei, dar consideră că arată mult mai bine decât monarhul.
Lângă mulțimea de broderii de pe perete este amenajat un colțișor cu obiecte din lut, aduse de către beneficiari de pe la casele lor. Cel mai vechi exponat are peste 120 de ani și a fost un vas folosit la prepararea plăcintelor.
Pentru cei care vin aici, centrul este o a doua casă, doar că generează mai multe speranțe, mai ales că serviciile prestate sunt pe deplin gratuite, iar pensiile pot fi cheltuite după bunul plac al fiecăruia, deși nu prea se pot cumpăra multe cu această sumă de bani.
Sală de masaj, cantină drăguț aranjată, un dejun dulce dimineața și un prânz mult-așteptat la amiază și, bineînțeles, afecțiune din partea celor din jur. Toți se cunosc între ei, iar procesul de comunicare nu mai încetează. Ce altceva și-ar mai dori la bătrânețe? Ba mai mult, pentru a-i încărca cu energie, persoanele de la azil fac și ore de dans! O dată-n săptămână, coregrafa Cristina Croitor trezește tinerețea ce se ascunde molcom sub haina vârstei. „E super. E interesant. Diferit de ceea ce fac cu copiii. Vin cu plăcere aici”, mărturisește profesoara de dans. Bătrânii au posibilitatea să-și manifeste talentele în cadrul mai multor evenimente organizate cu prilejul anumitor sărbători.
După ora 17.00, însă, ziua plină de activități a bătrânilor ia sfârșit și trebuie să se întoarcă acasă. Dacă le vine greu să se deplaseze, atunci centrul are grijă de ei: bătrânii beneficiază de un microbuz.
Cu greu am putut să mă despart de acele câteva zeci de perechi de ochi care-ți spun „Să mai intrați pe la noi!”Nu în zadar pe peretele din exterior al clădirii stau inscripționate cuvintele lui Cicero „Bătrânețea stimată și onorată de tineri devine mai ușoară”. Acest centru de zi are puterea să prelungească semnificativ, dacă nu durata vieții, atunci cu siguranță durata fericirii persoanelor în etate.
Alexandrina Pereu, studentă, USM , facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării