„A venit la ai sai, nu l-au primit” „Nici un prooroc in localitatea lui nui primit”            Suntem in viaţa pămîntească unde omul este înzestrat cu doua păreri si cu o mîndrie nespus de tare dar asemănătoare ca sticla. Dacă se strică, n-are cine să o adune şi să o repare decît unu Dumnezeu.          Puţini din oameni care îşi dau seama de vorbe jignitoare şi mai piţini care au putere să ceară ertare pentru fie ofensare sau o purtare necuviincioasă. Şi în aşa situaţie se îndepărtează apropiaţii şi se alătură de cei vicleni (Ev.Ioan 8:44) care devin îndată coaliţi în orce prostie prin care trece omul îndepărtat de aproapele lui.   Ne înţelegînd de situaţia în care nimereşte omul primeşte din zi în zi mai multe cvinte de sustinere de la duşmani, că într-o zi fie mai devreme fie mai tîrziu să urască pe aproapele lui de moarte ca mai tîrziu să ridice spre moarte.   Si cel viclean raportează lui Dumnezeu : - Eu nu am făcut nimic, frate pe frate singur l-a ucis. (Iov 1:7…)          Deci acet adevăr am trecut noi, cu părere de rău ultima oară în 1992. Cînd Rusia a stîrnit război pe malul bătrînului Nistru. Şi Rusia prin actuala conducere continuă să ne folosească în folosul lor pînă în prezent în potriva fraţilor de peste r. Prut. Şi orb şi surd să fii ca să nu auzi din gura spicherului din Duma de Stat a Rusiei aceste cuvinte: „… noi am pornit război cu voi ca voi să nu vă uniţi cu Romania…”   Deci o Rusie întreagă ştie că fraţii pot să se unească, şi numai neînţelepţii se potrives înţelepciunii şi se potrigesc rostiei.   Şi eată că după război se recunosc că sunt fraţi şi războiul nu se ştie de ce a fost. Şi principalul este ca cei care poartă vina nus. Nu este motiv de pedeapsă dar morţi şi răniţi sînt.   Rusia la toate forumurile internaţionale şi televiziune declara că peNistru este un război frăţesc.   Dincolo de Nistru ne numesc români naţişti, din coace de Nistru îi numim cazaci, din dreapta r. Prut unii ne numesc ruşi şi aşa mai departe.          Neamul Românesc se mănîncă singur pe el însăşi fiindcă este stropit cu ură din afară (de Rusia) pentru a ne autodesfiinţa noi singuri şi istoricii să mărturisească, precum noi singuri ne-am destrus şi în totul purtăm singuri vina. Şi nimeni din neamul nostru nu va putea mărturisi din motivul că nimeni nu va fi.   Din anul 1924 cînd a fost primul val de ocupaţie de URSS de la rîul Bug pîna la rîul Nistru, au rămas doar cîteva sate româneşti şi nici un oraş. Şi cu părere de ră ne aşteaptă aceaşi soartă. Ei la fel băteau cu pumnul în pept ca sunt moldoveni, şi acum nu mai sunt nici moldoveni nici români şi nici limba maternă.          Vin la cei rămaşi între r. Nistru şi r. Prut cu o cerinţă: - lepădaţivă de învăţăturile comuniste şi mîndria înşelătoare. Nu vorbiţ de rău neamul.          Vin la cei din drepta r. Prut cu cerinţă: - Nu vorbiţi de rău neamul. No poartă vina românii basarabeni de cunoştinţele care le au. Sustineţii în unire şi îndemnaţii la bine. Încurajaţii la dragostea de neam prin dovezi istorice. Nu răspundeţi cu rău pentru necunoştinţă. Nui numiţi urît. Aceaşi soartă aţi fi avut şi d-stră fiind în ocupaţie. Viaţa în ocupaţie nui dulce, şi muţi nu înţeleg din motivul că nu o trăeşte.          Tuturor din neamul românesc: - Uniţivă într-o dragoste fiindcă dragostea este Dumnezeu (a 1 Epistolia Soborniceasca a Ion capitolul 4, versetul