,,Este ora 01:28 de minute, trebuia de mult să visez , însă nu pot….am o bucată de timp de când mă culc foarte târziu…nu vreau să visez mult timp…vreau să fiu cît se poate de reală. Azi am început să citesc cartea ,,Fluturi” de Irina Binder. Această carte este o istorie de viaţă…parcă e o ,,vată dulce”pe care o mănînci şi nu te mai saturi, ea topindu-se în gură. De mai multe ori mă întorc la acelaşi pasaj, tot am senzaţia că am omis ceva important, că mai este un sens ascuns printre rînduri, unul pe care urmează să-l descopăr. Am decis să scriu pe blog despre această carte. Un articol va fi despre faptul că sunt o egoistă, pentru că atunci când ai pe cineva alături, râvneşti toată atenţia sa. Al doilea va fi bazat pe pagina 74 (îmi notez ca să nu uit). În lupta cu somnul, am ieşit învinsă. Mă duc la culcare, noapte bună ! Te-am pupat scumpul fidelul meu prieten, aştept cu nerăbdare să văd ce îmi va aduce ziua de mâine, ce va mai face Irina(protagonista cărţii ,,Fluturi”)”
sursa foto: irinab.com
Acesta este un pasaj din jurnalul meu, sunt ideile pe care le-am schiţat cînd îi citeam pe aceşti Fluturaşi.
Cartea este una atât de profundă încât mi-a răscolit ficare colţisor al sufletului, am trăit-o cu adevărat. Iniţial m-am cufundat în nişte reflecţii despre viaţă :,,Cine sunt eu?”, pentru ca mai apoi cartea să urmeze cu enunţul:,,Viaţa nu te întreabă niciodată dacă eşti pregătit sau nu de o nenorocire”. Protagonista este o tînără de 19 ani care se numeşte Irina. Într-o seară ea face cunoştinţă cu 2 tipi într-un bar din Braşov(oraşul unde locuia). La început îl observă pe tînărul Robert, ei, făcînd un schimb de priviri pătrunzătoare în faţa oglinzii. Apoi Matei este cel care o abordează şi care pînă la sfârşit ajunge să o cucerească. Ea află că Robert şi Matei sunt fraţi (părinţii lui Matei l-au înfiat pe Robert). După o perioadă de timp petrecută alături de Matei, se duce să trăiască împreună cu el la Snagov. Acolo ea ajunge să locuiască împreună atît cu Matei cât şi cu Robert,şi cu fiica lui Matei (din casătoria precedentă). Tot timpul ea îl petrecea cu Robert, el fiind la dispoziţia ei permanent. În aşa fel ei ajuns să se îndrăgostească reciproc, involuntar. Plus la toate, Matei a înşelat-o de nenumărate ori, ceea ce a făcut-o să se dezamăgească în el. Astfel, Irina a ajuns dintr-o domnişoară naivă şi visătoare, într-o femeie puternică care a trecut prin experienţe de viaţă cutremurătoare. La sfîrşit, Irina a ajuns să fie distrusă atât de moartea celei mai bune prietene, cât şi să fie dezamăgită de Robert care în tot acest răstimp s-a dat drept un prieten imginar, căruia ea i se destăinuia.
Pentru mine aceasta a fost mai mult decît o carte, a fost o experiemţă de viaţă care mi-a schimbat viziunile asupra multor lucruri, m-a maturizat în gînduri şi în fapte….iată şi câteva amprente lăsate de Fluturaşii Irinei, la mine în suflet:
,,Cînd eram mică, tata mi-a zis că sufletul meu este un castel. Că indiferent de luptele care se dau în afara lui, eu trebuie să păstrez interiorul frumos şi curat.”
,,Probabil că Dumnezeu ne trimite în viaţă persoanele potrivite, în momentele potrivite pentru a ne ajuta să depăşim anumite etape, pentru a ne ajuta să evoluăm, pentru a ne ajuta să învăţăm ceea ce trebuie, să ne regăsim, să ne iertăm, să iubim…”
,,O femeie înşeală foarte greu, iar motivele ei sunt total diferite de cele ale bărbaţilor. Sunt puţine excepţiile cînd o fac datorită firii infidele, a curiozităţii, sau a lipsei iubirii faţă de partener, pentru că femeile o fac atunci când se simt neglijate, atunci când se simt abandonate, neapreciate şi nedorite. O femeie înşeală , atunci când partenerul e nu mai e la fel de receptiv la nevoile ei, fapt care o face să nu se mai simtă frumoasă, dorită, importantă, în siguranţă. Unei femei nu-i ajung doar lucruri şi comfort financiar, pentru a fi fericită şi pentru a se simţi îmlinită. Condamnăm mai mut infidelitatea femeilor decât cea a băbaţilor. Cu toate acestea, nimeni nu se gândeşte că, de cele mai multe ori, femeia se sacrifică şi rămâne într-o relaţie în care nu este împlinită. Ea rămânne alături de familie şi de copii, dedicându-le lor toată viaţa ei, deşi ar putea renunţa la tot , ea rămâne alături de bărbatul incapabil să o facă fericită. Rămâne prizonieră într-o viaţă ratată şi se resemnează în faţa neputinţei de a schimba ceva , doar din iubire pentru familia ei. Rămâne doar cu vise fanteziste şi cu întrebări retorice despre ,,cum ar fi fost dacă?…”, iar singurele clipe de împlinire sunt puţinele momente de tandreţe, găsite în braţele primitoare ale aceluia care-i oferă acel puţin de care ea depinde atât de mult…. Iar de multe ori nici măcar acea fericire nu este completă. Nu e completă, pentru că ea se învinovăţeşte şi se condamnă obsesiv pentru de a căuta nişte clipe amărîte de ,,fericire”…
sursa foto:
,,Se spune că, atunci citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte.
Sunt cărţi care te fac să pătrunzi aşa cu paşi mici şi timizi, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Cartea ,,Fluturi” este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare.
Citind cartea , descoperi magia fluturilor, care într-o singură zi se nasc, iubesc şi mor. Ei asistă la propria lor naştere şi îşi trăiesc viaţa, ca să asiste chiar şi la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc şi visează pe flori străine , deseori nesărutate , făcîndu-le să vibreze a goluri neplânse , a doruri neînvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine găsesc frumos. Ei surprind întreaga esenţă a lumii, în dorul dintre două bătăi de aripi. Se bucură alungând şi respirând doruri nebune, şoptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.
Iubirea face ca, în timp măştile oamenilor să cadă, pentru că prea puţini sunt cei care, odată dezveliţi de măşti, mai pot privi printre şi spre iluzii fierbinţi, cu care să alunge toate umbrele vieţii.
Citind cartea ,,Fluturi”, te bucuri de un univers plin de emoţii şi te regăseşti în fiecare zbucium. Iar la finalul poveştii te bucuri Fluturi nu este doar o poveste, regăsind părţi din sufletul tău ascunse acolo, între pagini. La sfîrşit te bucuri, zâmbeşti şi mulţumeşti pentru tot: că ai cunoscut şi trăit iubirea cu toţi fluturii şi cu toate lacrimile ei, că ai avut parte de prietenii adevărate şi sincere, că ai crescut pentru că toate au un rost şi pentru că nimic nu este întâmplător…” Irina Binder
Starea care nu poate fi redată prin cuvinte….Fluraşii care nu pot fi descrişi!
Filed under: Fără categorie
