Domol pe acasă ninge iară , finețe de fum în a mea ogradă ,
Copacii nu îs singuri nici goi , de-o mie de ori nu m-aș duce înapoi ,
Și ce comparație complexă și rară , o iarnă în urban și una la țară.
Caci gheața aici îți compune flori ,
Aici aş muri de-o mie de ori.
Suntem priviți de sus in jos , noi țărani saraci fără de-un folos ,
Un suflet desenat de anotimp frumos , atîtă bogație în suflet și pe jos .
Hogeaguri înădușite ard manunchiuri de lemne ,
Și în deal pe-o cărărușă se aude un ecou de vînt ,
Iar luna sub o umbră mută , cîntă pe pămînt .
Se naște și-o furnică de mișcare iute , de parcă Dumnezeu aici de-aproape ne aude .
Iarna nu e rece spun cu un pas sfios , iarna aici e de mare folos .
Fulgii se nasc din lacrimile lui Isus , magie și mister avem de spus ,
Și un veac aș aștepta să mă întorc acasă , iarna acolo e atît de frumoasă.
